Dorinta de dorinta

Americanii, mereu amatori de sigle, numesc lipsa dorintei sexuale HSD (hypoactive sexual desire, „dorinta sexuala foarte scazuta“). Acest sindrom afecteaza o femeie din trei [i un barbat din cinci. „Din fericire, nu e problema mea“, te gandesti citind aceste randuri. Cu atat mai bine pentru tine daca va merge bine in pat, dar a fost mereu asa?

Intr-o zi, flacara dorintei se stinge. Cabinetele psihologilor si sexologilor inregistreaza confidentele facute de barbati si femei care constata, dezorientati, ca dorinta lor s-a stins lent. Aceste marturisiri privind neputinta sunt frecvente in ca­zul cuplurilor de cursa lunga.

Holtei plictisiti de intalniri lipsite de emotie sau de surpriza constata, si ei, ab­sen­ta elanului, a chefului de a se apropia de corpul celuilalt. Daca majoritatea se resemneaza sa vada ca dorinta dispare brusc din relatia sau viata lor, altii se hotarasc sa nu cedeze, ca­utand solutii pentru a reaprinde pasiunea. Absenta comunicarii intime, incapacitatea de a reinventa zilnic ero­tismul si disparitia dorintei sunt realitati cunoscute tuturor.

Remediile sunt, si ele, inscrise insa in miezul istoriei individului si al cuplului. Eduard, Ana, Bogdan si Cristina vor­besc despre experientele lor intime.

„Mi-am acoperit rusinea cu cuvinte“

Ana, o inginera de 35 de ani, si Bogdan, un profesor de 38 de ani, traiesc impreuna de sase ani. Au doi copii, de patru si sase ani. Dupa nasterea celui de-al doilea copil, sexul a devenit din ce in ce mai rar, apoi absent. In 2005, s-au hota­rat sa urmeze o terapie de cuplu.

Cristina are 41 de ani. O perioada indelungata a avut relatii cu mai multi barbati. La 38 de ani, dupa nas­­terea fetitei si dupa despartirea de tatal acesteia, s-a hotarat sa puna ca­pat acestei adevarate vanatori se­xu­a­le. In timpul celor trei ani de singuratate, si-a pus intrebari despre ea insasi.

„Am parcurs mai multe e­ta­pe: mai intai, pierderea totala a do­rin­tei pentru orice: mancare, ba­u­tu­ra, iesit in lume… Functionam me­canic, fara chef. Apoi am regasit progresiv gustul micilor placeri ale simturilor, al mancarii bune. Dar nu si pe cel al sexului. Am avut intalniri reusite, dar nici una nu ma entuzias­ma pe punctul de a ma face sa spun: «Il vreau!». Intr-o dimineata, m-am trezit spunandu-mi: «Am chef din nou sa fiu femeie». Dar nu voiam sa ma grabesc pentru atata lucru.

Azi sunt cu cineva si simt un chef nebun sa fiu in bratele lui, sa facem dragoste. Il ating, il simt, el imi aude respiratia, traim doar pentru pla­ce­rea simturilor. Corpul meu de femeie se deschide de fiecare data mai mult. Marea piedica in relatiile dintre bar­bati si femei este sa numesti «dragos­te» ceea ce nu e decat o poveste de al­cov. Cand ma indrept spre un bar­bat, ce vreau de la el cu adevarat? Vor­beste cor­pul sau ratiu­nea ?

Sunt intrebari care mi-au servit ca punct de plecare pentru ceea ce gandeam. Pana a­tunci, am trecut de la un bar­bat la altul fara nici o problema, dar si fara a-l dori cu ade­varat. A fi in cu­­plu era singurul meu mod de via­ta. Nu sim­team cu ade­varat dorinta pentru celalalt, voiam pur si simplu sa nu mai fiu singura. Declicul a fost e­se­cul relatiei cu tatal fiicei mele. Eram deprimata, aveam o imagine proasta des­pre mine… Mi-am spus : «De da­ta asta, in loc sa ma arunc in bratele altuia, voi as­tep­ta sa ma simt cu adevarat atrasa de cineva».

A trebuit sa astept mai mult de 40 de ani pen­tru a simti o adeva­rata atractie pen­­­­­tru cineva, gandindu-ma ca aceas­­­­ta stare n-ar dura mai mult de doua sau trei luni. De fapt, mi-au tre­­­­buit trei ani pana sa-mi revina cheful de a face dragoste.”

Sa vrei sa simti dorinta

Pentru a desemna energia vitala care ne determina sexualitatea, psihanalistul Carl Gustav Jung foloseste cuvantul „eros”. Acest cuvant are, pen­tru el, doua acceptiuni: pe de o parte, sexualitatea, pe de alta, spiritualitatea. Psihanalistul nu vrea sa le disocieze, pentru ca sexualitatea si dorinta exprima structura feminina a erosului, iar spiritualitatea, pe cea masculina. Cele doua sunt unite, implinirea fiintei umane fiind aceea de a incerca sa adune in ea insasi cele doua dorinte care-l caracterizeaza.

Pentru Freud, dorinta in­seam­­­na curiozitate, dorinta de a reali­za un proiect. Dar mai in­seamna si pla­ce­rea de a descoperi, de a te in­tal­ni cu pri­­­­­etenii, de a cala­tori, curiozitatea de a intelege lumea mai bine. El nu­mea aceasta vitalitate libido, termen care primeste adesea incorect intelesul de „impuls sexu­al”. Cand libidoul ne lipseste, viata isi pierde culoarea si, foarte des, sensul. El devine, asadar, bunul nostru cel mai pretios. Or, noi avem sansa de a trai intr-o epoca in care legitimitatea dorintelor noastre, importanta lor ca semne de sanatate si de echilibru sunt, in sfarsit, recunoscute.

Ce influenteaza pofta

Daca do­rin­ta noastra devine baromerul gustului nostru pentru viata, suntem si mai atenti fata de ea, mai tematori sa nu o pierdem sau sa o simtim slabind. Un om care doar „rata­ces­te” nu mai e foarte sigur ca exista, o femeie care nu mai face dra­goste vorbeste de pierderea „vie­tii sale de femeie“. Pierderea pof­tei de iubire nu e oare un simptom care a­nunta depresia, aceas­ta apatie ingrozitoare a do­rintei?

Dar, fara a ajunge acolo, ce om aflat intr-un cuplu nu simte in viata de zi cu zi ca dorinta-i scade ? Nu ne im­pie­dica oare stresul sa fim la fel de ardenti? Asta, pe langa faptul ca exista si colegii, si partenerul, si copiii sau marile principii impotriva carora e greu sa lupti. Sexul este indispensabil pentru viata de cuplu. Nu e normal ca doi parteneri sa-si petreaca timpul impreuna, sa-si faca proiecte comune, sa-si cons­truiasca o viata in doi ?