Doua versiuni ale unei crize
Cand povestile cu zane se transforma in cosmar, multi sunt tentati sa renunte. Claudia si Luca s-au iubit, inselat si urat. Apoi s-au regasit. Ne povestesc cu propriile lor cuvinte aceasta experienta.
Ma razbunam inconstient
Claudia, 35 de ani, asistenta medicala
Ne-am casatorit in 1995. Aveam o relatie minunata. Luca era foarte tandru si apropiat, ma coplesea cu dragostea lui. Dar anul urmator, cand am ramas insarcinata, a devenit rece si distant. Si totusi amandoi ne doriseram copilul.
Nu mi-am inchipuit ca sotul meu n-o sa mai vrea sa faca dragoste cu mine sau ca nu o sa ma mai ia in brate. Picasem din pod! Cand incercam sa am o discutie cu el se eschiva, niciodata nu era disponibil. E adevarat ca in acel an si-a deschis cabinetul medical. Ajungea acasa tarziu si de fiecare data ma respingea cand voiam sa fac dragoste cu el.
Dupa ce s-a nascut fiul nostru, i s-a facut din nou dor de mine, dar intre cezariana si alaptare sexul nu mai era o prioritate… Mai mult, ma simteam frustrata si deznadajduita ca nu eram in stare sa-i fac pe plac. Ma razbunam inconstient. M-am simtit si mai frustrata cand mi-a cerut sa nu-l mai alaptez pe fiul nostru. Era, cred, gelos. Apoi, cand am reinceput sa facem dragoste, se plangea de sanii mei, ii gasea prea mici si lasati. Era insuportabil sa auzi asa ceva.
Dintr-odata a inceput sa-mi fie rusine, nu mai suportam sa-i atinga, ceea ce din punct de vedere sexual e o catastrofa. Am mai ramas insarcinata de doua ori, dar n-am pastrat copiii. Nu mai voiam sa retraiesc aceeasi experienta. Sa nu mai fiu dorita, era prea mult pentru mine… Dupa nastere, problema mea nu era atat sexul, cat redescoperirea senzualitatii. Ii tot ceream sotului meu sa ma maseze. Dar nu avea timp: pleca devreme, se intorcea tarziu.
Dupa patru ani am inceput sa ma vad cu altcineva. L-am cunoscut pe Alin. Nu i-am ascuns niciodata asta sotului meu, pe care il iubeam in continuare, poate mai mult ca inainte. Am avut o perioada cand pendulam fara incetare intre unul si celalalt. Ma intorceam tarziu acasa – nu mi-am permis niciodata sa raman altundeva – si de fiecare data ma bucuram sa-l reintalnesc pe Luca. Imi dadeam seama cat de mult il iubeam si nu aveam decat o dorinta: sa ma imbratiseze.
Dar el ma respingea, eu incepeam sa-l urasc si ma indreptam catre celalalt. Micul nostru joc a durat ceva. Dupa care au urmat scene teribile, lovituri, regrete… Distrugeam totul. Pentru Luca a fost un cosmar. Ma urmarea fara intrerupere. Incerca sa ma recucereasca, dar fara succes. Facea pe nefericitul cand eu mi-l doream viril. Degeaba i-am marturisit ca m-am implicat in aceasta relatie pentru ca in timp ce eram gravida imi acorda prea putina atentie si ca voiam sa ma lase sa-mi traiesc linistita «aventura». Nu a suportat.
Intr-o zi a cunoscut pe cineva. A fost randul meu sa sufar. Eram geloasa, bineinteles, dar ma deranja mai mult comportamentul lui radical. Intentiona sa se mute cu prietena lui. Nu-mi spunea unde este, ma parasise. Cand au plecat impreuna in vacanta, am innebunit. Am vrut sa ma sinucid. Am incetat sa-l mai vad pe Alin. Mi-era teama ca o sa-mi pierd sotul. Am facut totul pentru a-l recupera.
Acum ne-am impacat. Am invatat un alt mod de a ne iubi, mai putin posesiv, mai generos. Dar a durat ceva pana m-a reprimit la pieptul lui. L-am intrebat: «De ce esti asa distant?» Mi-a raspuns: «Nu te nelinisti, nu e din cauza ta, am nevoie de timp.» Si un pic cate un pic ne-am reapropiat, niciodata nu cred sa ne fi iubit atat de mult. Doar sexual ne-a fost mai greu. Ororile pe care ni le-am facut au lasat urme. Ranile nu s-au vindecat. E mai putina nebunie ca inainte, dorinta nu mai e aceeasi, dar exista mai multa intelegere, mai multa compasiune.”
Eram furios, dar incapabil sa ma despart
Luca, 41 de ani, medic
In timpul sarcinii Claudiei eram angoasat, nu mai simteam nicio atractie sexuala. Ea isi inchipuia ca n-o mai iubesc si-mi reprosa ca devenisem distant. Dar nu eram rece, dimpotriva, musteam de dorinta, doar ca ma nelinistea acel corp in transformare, acea viata din interiorul unei vieti. Nu de Claudia m-am indepartat, ci de acel corp «metamorfozat». Se simtea atat de ranita, incat nu putea sa priceapa.
Mi-a raspuns agresiv, m-a respins. Nici eu nu puteam sa-mi explic ce se petrecea. La nasterea copilului nostru au aparut noi neintelegeri: eram nerabdator sa-mi recuperez femeia, sa facem dragoste ca inainte, dar ea era cu gandul in alta parte, preocupata de bebelus. De fiecare data cand incercam sa o atrag catre mine, catre «noi», ea vedea in asta doar gelozie fata de copil.
La un moment dat i-am spus sa nu-l mai hraneasca la san noaptea si ea a crezut ca eu nu mai vreau sa-l alapteze. Se intamplau astfel de lucruri… Relatiile noastre erotice, cand s-au reluat, s-au complicat. Corpul i se schimbase, sanii i se lasasera.
N-am spus nimic, dar ea a observat, bineinteles. Nu putea sa nu-si dea seama ca eu simt mai putina placere cand o mangaiam si cand m-a intrebat i-am marturisit. Dar niciodata nu i-am reprosat: «Ti s-au lasat sanii». Pe de alta parte, nici ea nu a mai fost la fel de multumita de corpul meu. Imi soptea ca prefera genul androgin, fin si plat. Opusul meu.
