Dragoste sau prietenie?

Toate lucrurile pe care le facem bine le facem din dragoste.

„Nefericirea in dragoste este una dintre bucuriile vietii” „Sa ne iubim unii pe altii”. „Ce este mai frumos decat dragostea de mama?” „Cura psihanalitica este o cura de dragoste (prin cuvant)”. „Don Juan si Casanova au fost mari indragosti ti”. „Dragul meu (draga mea), imi place cum faci dragoste”. „Spune-mi, ma iubesti macar un pic?” „Pai sigur, trebuie sa o iubesti pentru ca este bunica ta!” „Amoru-i un copil pribeag”…

Iubirea nebuna… sublima, platonica, generoasa, interesata… „Un cuib al dragostei.” „Un roman de dragoste.” „Un filtru de dragoste.” „Dragostea pentru meserie” . „Iubirea de progres” .

Aceasta serie de locuri comune si stereotipuri arata ca termenul „dragoste” este folosit cu numeroase sensuri. De altfel, se vorbeste deseori despre „stari de indragostire”, iar anglofonii folosesc doua verbe pentru „a iubi”: to love si to like. Primul se refera la iubirea „romantica” si la atractia sexuala, celalalt exprima sentimentele de simpatie si de atractie amicala fata de persoane, ba chiar si situatii, lucruri sau animale.

Oamenii pot face dragoste fara sa fie indragostiti, si totusi nu din intamplare se folose ste expresia „a face dragoste” pentru a desemna implinirea erotica. Starea de indragostire poate exista fara dimensiunea erotica? In acest caz insa, nu putem spune oare ca starea de a fi indragostit reprezinta hipertrofierea unui afect atrofiat in cazul unui act sexual izolat?

Insa dragostea, asa cum o percepem noi astazi, pare sa fie o inventie recenta, ce-a inflorit in Evul Mediu o data cu iubirea curteneasca si lectiile de deprindere a iubirii si care, de atunci si pana in zilele noastre, pare sa inspire aproape in totalitate productiile literare si artistice printr-un proces pe care unii, de la Freud incoace, il numesc sublimare, ceea ce vrea sa insemne ca orice activitate creativa se foloseste de o energie produsa initial de impulsiile sexuale si deturnata de la scopul sau consumator primitiv.

Pe de alta parte, daca relatia amoroasa este o forma de relatie interindividuala, care sunt raporturile sale cu relatia de prietenie? Oare cea din urma nu este doar o relatie amoroasa incompleta prin absenta sau refularea dimensiunii erotice? Sau, poate ca relatia amoroasa se bazeaza pe o relatie erotica initiala, ulterior transformata in relatie amicala? Este dificil de spus dinainte, dar am hotarat sa tratez succesiv aceste doua tipuri de relatii inrudite: cea amoroasa si cea amicala, in virtutea datelor, pe de o parte, etologice, iar pe de alta parte, sociologice. Datele etologice sunt urmatoarele: in natura exista specii sociale si specii nesociale, solitare.

Speciile sociale sunt caracterizate de „faptul social”, definit de Rabaud (1927) ca fenomen de atractie reciproca; s-a mai vorbit si de instinct gregar sau de impulsie de afiliere. Faptul ca indivizii apartin unei specii sociale sunt manati de o forta ce ii indeamna sa caute compania semenilor lor si sa lege cu ei relatii de diferite tipuri, esentiale atat pentru supravietuirea grupului, cat si pentru cea a individului.

Specia umana este una sociala, iar fiintele umane sunt animate de aceasta impulsie de afiliere, care se traduce tocmai prin existenta legaturilor interpersonale de prietenie. Astfel de legaturi se observa la numeroase mamifere sociale: cainii si mai ales primatele. Respectivele legaturi sunt deseori homosexuate, caci in multe structuri sociale masculii si femelele au raporturi privilegiate care caracterizeaza grupurile homosexuate: grupuri de masculi si grupuri de femele (voi relua aceasta chestiune cand ma voi ocupa mai precis de problema legaturilor si a atasamentelor).

Relatia interindividuala amicala, expresie a impulsiei de afiliere este primara si generala in orice specie sociala. Or, la aceste specii sociale exista si relatii sexuale sau, la modul mai general, diverse comportamente care conduc la comportamentul reproducator, in cadrul caruia relatiile sexuale reprezinta in mod necesar o etapa fundamentala.

Amor si prietenie

Spre deosebire de relatiile de prietenie, cele sexuale au o anumita situare temporala. Sunt determinate de impulsia sexuala, care la randul ei depinde de o activitate endocrina periodica. In functie de specii, relatia sexualizata nu exista decat in scurta perioada de rut a femelei sau reapare periodic pe fondul unei relatii interpersonale permanente, precum in structurile sociale de cuplu monogam sau harem. In cazurile respective, relatia sexuala este dublata de o legatura sexuala, adica de o legatura interpersonala durabila, cu episoade sexuale periodice.

In cazul speciei umane, aceste fenomene se complica, deoarece, pe fondul unor relatii monogame sau poligame institutionalizate, femela prezinta o disponibilitate sexuala permanenta, ceea ce poate provoca o confuzie intre legatura personala durabila si cea sexuala, mergand pana la a le confunda in anumite societati, cum este a noastra, fapt care nu exclude existenta relatiilor sexuale extraconjugale pur sporadice si efemere.

Calificativul indragostit nu se aplica insa decat pentru legaturile durabile. Prin urmare, argumentele etologice ne determina sa tratam separat relatia de dragoste de cea de prietenie, chiar daca, in virtutea amestecului dintre ele, trebuie sa revenim asupra conditiilor lor de coexistenta.

A doua observatie, de ordin sociologic, se refera la curbele evolutive ale celor doua tipuri de relatii, structurate diferit, desi ambele se bazeaza pe o interdependenta relationala. Prin interdependenta se intelege faptul ca doua persoane se influenteaza reciproc si se angajeaza impreuna in mai multe tipuri de activitati pe o anumita durata de timp.

Unii psiho-sociologi (au incercat sa caracterizeze astfel de relatii intreband un esantion de persoane (tineri adulti) cine le sunt ‘persoanele cele mai apropiate”. Trei tipuri de relatii au aparut cel mai frecvent:

47% dintre subiecti au numit un “romantic partner” (am putea traduce .prieten/-a de suflet.);
36% un prieten;
14% un membru al familiei.

Restul de 3% au desemnat diverse persoane, cum ar fi colegii de serviciu. Acesti autori au pus la punct o scara de masurare a gradului de apropiere in cadrul relatiei (Relationship Closeness Inventory) care permite precizarea diferentelor intre relatia de prietenie si relatia amoroasa.

Ritmul prieteniei

Curba relatiei amicale incepe printr-o panta blanda: prietenia se stabileste progresiv, cu o crestere graduala a intimitatii, apoi continua pe un platou practic fara sfarsit. Relatia poate scadea in intensitate, dar continua virtual sa existe; prietenii se considera in continuare prieteni, si atunci cand ocazia se iveste, se bucura sa se revada. In acest scop exista anumite ritualuri sociale (vizite rituale, mese festive, carti postale etc.).

Curba relatiei amoroase este diferita. Punctul de plecare este brusc, cu o tensionare rapida: atractia amoroasa sexualizata, fara a fi intotdeauna de tipul coup de foudre, dar poate fi. Se manifesta deseori chiar de la inceput ca potentiala in cadrul relatiei. Intalnirea dintre doua persoane sexualizate si erotizabile creeaza la fiecare dintre parteneri o stare de alerta erotica. Este faza pasionala a relatiei amoroase aflata la inceput, cu toate preliminariile si ritualurile de cucerire si de seductie. Apoi se stabileste platoul care are o durata limitata (de la cateva luni pana la cativa ani) si se termina deseori printr-o ruptura brusca, ca si cum relatia amoroasa s-ar supune unui principiu de genul totul sau nimic.

Acestea sunt doar scheme, iar relatia amoroasa poate evolua si altfel, de exemplu, in cazurile fericite, se poate transforma in relatie de prietenie.

Mai multe despre dragoste si prietenie, in cartea