Dragostea la prima vedere o putem simti cu totii?

Cred ca e pueril, dar mi-ar placea sa traiesc aceasta experienta macar o data in viata“, spune L., o celibatara draguta de 30 de ani. Insa dragostea la prima vedere nu este nicio garantie – nici a viitorului relatiei si nici a fericirii. De altfel, este tinta tuturor avertismentelor: „Este o iluzie“, „deceptie garantata“, „celalalt nu e niciodata ceea ce pare a fi“ etc.

Cu toate acestea, isi ocupa locul de onoare in micile noastre mitologii secrete. Despre ce este vorba de fapt? „De o dragoste la prima vedere ce presupune idealizarea instantanee a celuilalt“, explica psihiatrul si psihanalistul Didier Lauru. De certitudinea aproape imediata de a avea in fata ochilor pe cineva a carui prezenta ne va implini intr-un mod inexplicabil.

„Este ca si cum m-as fi pierdut, si cineva imi vine imediat in ajutor“, scrie André Breton in Iubire nebuna. Iar acest lucru nu se intampla de zece ori intr-o viata, ne previn psihanalistii: „O data e bine. De doua, de trei ori, este maximul“, confirma Didier Lauru. Dincolo de asta, nu mai e vorba de iubiri la prima vedere, ci mai degraba de comportamente compulsive ale „indragostitilor de dragoste“. Cei care au cunoscut-o evoca o ameteala instantanee.

„Eram la un vernisaj“, isi aminteste M., 42 de ani. „Am avut impresia ca cineva ma priveste. Am ridicat ochii. Era un barbat cu parul grizonant si zambitor. M-am gandit: «Un barbat ca acesta mi-ar trebui mie. Are un aer fericit, dar profund. As putea sa-mi petrec o viata intreaga alaturi de cineva ca el.» Emotia ii era impartasita si,cateva momente mai tarziu, domnul „grizonant“ a venit sa-i vorbeasca: „L-a evocat pe Omul care merge de Giacometti, forta artei care ne ajuta sa avansam. Mi-am spus: «Da. Acum nu vei mai zice altceva decat da». Si asa a fost“.

Marina, 32 de ani, se declara „incapabila sa cedeze“ acestei porniri. „Inainte de a ma indragosti, am nevoie sa-l cunosc pe celalalt. Nu pot sa ma topesc dupa cineva cat ai bate din palme. Nu mi s-a intamplat niciodata si nici nu-mi doresc sa se intample.“

Astfel, avem, pe de-o parte, pe cei care au trait experienta exaltanta si uneori dureroasa, mai ales atunci cand e unilaterala. Pe de alta, sunt cei autoexclusi, fara urma de regret. Sa fie vorba numai de o chestiune de vointa? Nu. „Toata lumea este susceptibila sa traiasca o dragoste la prima vedere, chiar si cei care nu o doresc in mod constient“, asigura Didier Lauru. „Insa trebuie intrunite anumite conditii.“ Iar ele nu au nimic de-a face cu dorinta de a trai aceste senzatii.

Cand suntem disponibili

Mai intai, bineinteles, are loc intalnirea cu cel sau cea care va declansa emotia. |nsa nu este suficient. Trebuie sa fii indulgent cu efectele hazardului, fara a dori in acelasi timp sa le fortezi. Psihanalistul Roland Gori lamureste dimensiunea irationala a fenomenului citandu-l pe Picasso: „«Eu nu caut, eu gasesc.» Logica este aceeasi si aici. Atunci cand cautam dragostea la prima vedere, este imposibil sa o gasim, pentru ca voluntarismul scapa conditiilor psihice ale acestui sentiment de iubire, ale acestei forme de nebunie, de miraj, care ne stapaneste la vederea celuilalt“.

De fapt, pentru a o putea experimenta, trebuie sa ne simtim disponibili, in mod inconstient degajati de orice atasament. Cand L., o consultanta de 37 de ani, l-a intalnit pe P. la Hong Kong, n-avea deloc intentia sa se indragosteasca: „Incepusem un fel de tur al lumii cu un prieten, si chiar nu voiam sa ma complic sentimental. |mi doream sa ma plimb, sa descopar alte orizonturi. Aveam chef sa calatoresc. Eram libera ca pasarea cerului, disponibila in mintea mea si la inceputul periplului mult asteptat. Apoi, P. a intrat intr-un bar, in care m-am intalnit cu o amica, colega lui de apartament. Din clipa in care l-am vazut, o voce interioara mi-a soptit: «Il vreau». In mod bizar, imi era foarte familiar. A comandat doua beri odata, <>. Cred ca nici macar nu ma remarcase.

S-a asezat langa mine si i-am simtit parfumul. Era ca o confirmare. Purta Caron, parfumul tatalui meu. Am baut, am discutat. Ne-am sarutat… cred. Nu-mi mai amintesc prea bine, eram ametiti. Am plecat impreuna in taxi si, pe drum, m-a batut usor pe coapsa razand: <>. Apoi taxiul m-a lasat la hotel. A doua zi, mi-am continuat calatoria. Nu eram trista. Mi-am spus ca trebuie sa am incredere in destin. Doua luni mai tarziu, la Paris, intr-o seara, pe cand eram la birou, Patrick m-a sunat. Revenise in Franta, isi amintise de locul unde lucram si cautase adresa in Pagini Aurii. Ne-am revazut. Zece ani mai tarziu, traim impreuna si avem doi copii.“

M., un inginer de 36 de ani, isi amin¬teste ca a trait de doua sau de trei ori iubirea la prima vedere, dintre care doar una impartasita, acum vreo zece ani. A fost ceva intens… Aventura a luat sfarsit foarte repede: „Timp de patru zile, totul a fost minunat. Apoi ne-am dat seama ca nu aveam aceleasi puncte de interes. Ea era draguta, inteligenta, dar era evident ca relatia nu avea un viitor. Foarte activa din punct de vedere politic, voia sa o insotesc la toate mitingurile. In schimb, eu eram un «tinerel» pentru care politica nu reprezenta nici macar ultima preocupare. Cu toate astea, povestea mi s-a parut extraordinara“.

Relatia pe care o are acum cu actuala sotie a fost construita in timp, iar dragostea s-a insinuat treptat, nu fulgerator. „Azi sunt casatorit. Nu cred ca m-as mai putea indragosti la prima vedere, pentru ca sunt fericit si realizat in viata personala“.

Didier Lauru subliniaza: „Dragostea la prima vedere presupune sa fii deschis fata de celalalt. Si in starea asta de disponibilitate nu ne aflam mereu. Daca esti indragostit de cineva, daca te simti cu adevarat bine alaturi de aceasta persoana, nimic rau nu se poate intampla“.