Dragostea la prima vedere o putem simti cu totii?
Cand simtim lipsa cuiva
Dupa psihologul Roland Gori, pentru a te lasa invadat, „e nevoie de o anumita stare de spirit. Este vorba de o forma de necesitate interioara de care nu esti constient si care are de-a face cu sentimentul ca ceva iti lipseste“. Atunci cand te simti „intreg“, nu poti sa fii atins de aceasta intamplare ametitoare.
In schimb, daca o insatisfactie inefabila te determina sa traversezi existenta pe ocolite sau daca esti intr-o stare de profunda melancolie, atunci e posibil ca cineva sa apara fara ca tu sa stii ca-l asteptai. „Adesea, se intampla ca, dupa ce am traversat evenimente dificile, care ne-au afectat cu adevarat, sa apara lumina dragostei“, analizeaza Ronald Gori. „Este ca si cum cineva ar aparea dintr-o data pentru a sustine bolta cereasca a cotidianului, devenind un sprijin pentru lipsa dorintei de a exista.“
Maria, 41 de ani, decoratoare, nu a experimentat decat o singura data dragostea la prima vedere. „Cu cateva luni inainte, aflasem ca partenerul ma insela. Imi marturisise ca totul incepuse cu cateva zile inainte de nasterea baietelului nostru, in urma cu doi ani. Ma hotarasem sa-l iert, insa imaginea pe care mi-o oferea oglinda dimineata ma dezgusta. Mai ales ca situatia mea profesionala nu era tocmai stralucitoare.
Aveam cate un job sporadic si imi castigam cu greu existenta. Ma simteam indezirabila si patetica. Intr-o dimineata, m-am dus la o intalnire cu un potential client. Un barbat inalt, cu maini de copil si o privire ingrozitor de melancolica ma astepta intr-o cafenea. Eram impresionata, dar am disimulat. Doar ca, la un moment dat, mainile ni s-au atins. Eram bulversata.
In ceea ce-l priveste, era atat de adancit in tristetea lui, incat n-a remarcat nimic. La putin timp dupa, intr-o dimineata in care ma plimbam cu bicicleta si ma gandeam la el, l-am vazut aparand in fata mea. Am crezut ca am halucinatii. El s-a oprit. M-am inrosit, m-am balbait, am fost cat pe ce sa pierd contro lul bicicletei si m-am retras. Bineinteles ca nu s-a intamplat nimic. N-am stiut niciodata daca sentimentul mi-a fost impartasit. In orice caz, prea putine sanse sa fi fost…“
Dupa psihanalista Marie-Jean Sauret, dragostea la prima vedere reuneste toate promisiunile unui lucru pretios dupa care alergam, si „perspectiva este uneori asa de inspaimantatoare, incat nu putem decat sa ne salvam, pentru a iesi din angoasa starnita de intalnirea cu ceea ce ne-ar atinge dorinta, satisfacand-o. In aceasta experienta, celalalt ne arata ce ne lipseste.
Respingerea vapaii din interior este, totodata, un mijloc de a ne apara de despartire. Unii prefera sa fie singuri, decat sa simta asta“. Mai ales cand nu au incredere in ei insisi. Ca atunci cand, la scoala, eram nebuni dupa un coleg sau o colega de clasa si, mai mult decat orice, nu doream sa se afle.
Emotia cu care nu prea stiam ce sa facem o pastram in taina, crezand ca, daca o marturisim, celalalt o va refuza, va rade de noi, iar povestea s-ar termina printr-un abandon.
Cand dam inapoi
Aparitie, halucinatie, miraj, viziune. In momentul indragostirii la prima vedere, totul face trimitere la simtul vazului. Pentru Roland Gori, dragostea la prima vedere este „momentul in care vezi ce este pasiunea“. Ochiul nostru este fermecat de celalalt, iar ratiunea ne este tulburata. Marie-Jean Sauret completeaza: „Aparitia celuilalt joaca rolul unui val ce promite descoperirea unei comori. Asta, daca suntem capabili sa-l ridicam“.
Cand M. se refera la experientele lui privind dragostea la prima vedere, isi aminteste ca „ce m-a atras, a fost mereu un ceva in ochii celeilalte persoane“. Uneori, era un defect, un mic tic si, daca ar cauta un punct comun, fiecare avea ochii deschisi la culoare, isi aminteste el. In experienta indragostirii la prima vedere, Didier Lauru leaga privirea de copilarie. „Si afecteaza“, spune el, „mai ales pe cei care sunt in rezonanta psihica cu intensitatea primelor priviri schimbate intre ei si mama (sau cu cei care i-au iubit) pe vremea cand erau mici.
Fara a releva vointa, totul se intampla inconstient. In aceasta aventura regresam deodata, foarte, foarte departe si foarte repede. De ce? Pentru ca regasim coordonatele, nu neaparat fizice, legate de privire sau anumite trasaturi maternale profund inradacinate in interiorul nostru. Este, in mod clar, derutant, pentru ca ne depaseste.“ Suntem bulversati, tulburati, retraim forta primelor schimburi, fascinatia, descoperirea, curiozitatea devoratoare, care ne stapanesc odata ce venim pe lume. E ca si cum indragostirea la prima vedere ne-ar permite accesul la o forma de „renastere“.
Editare de Catalina Cristescu
Credit foto Guliver/ Getty Images
