Eu, Tu și Relația noastră – cum ne asigurăm că fiecare este fericit?

Am stat de vorbă cu Oana Nicolau, psihoterapeut de cuplu și psihosexolog, fondatoarea platformei de cursuri www.oananicolau.ro, precum și a Clinicii Oana Nicolau despre relația de cuplu, despre oportunitățile și provocările pe care le experimentăm de-a lungul unei relații și despre ce soluții avem pentru a ne putea bucura de o relație de cuplu sănătoasă și fericită.

Psychologies: „Fericiți până la adânci bătrâneți” este promisiunea tuturor poveștilor pe care le-am auzit în copilărie. Care sunt cele mai frecvente mituri despre cuplurile fericite?

Oana Nicolau: Cele pe care le-am întâlnit cel mai des sunt legate de compromisuri: trebuie să faci multe compromisuri pentru a fi fericit, doar dacă facem compromisuri putem să avem o relație fericit, fără compromisuri nu reușim… Apoi vin cele legate de iubire, cum că nu este nevoie să facem ceva pentru a păstra iubirea într-o relație; că ea, iubirea, există și rezistă, pur și simplu, fără niciun efort din partea celor doi.

Mai sunt miturile legate de certuri, divergențe sau diferențe: în cuplurile fericite nu apare cearta sau, pentru un cuplu fericit, trebuie ca cei doi să aibă doar preocupări comune și să petreacă tot timpul împreună.

În grupurile de dezvoltare personală se pune foarte mare accent pe iubirea de sine. Cum facem din aceasta o garanție a fericirii cuplului și nu un act de egoism?

O. N.: Iubirea de sine înseamnă respect pentru propria persoană, grijă și preocupare pentru o stare de sănătate bună, atât fizic, cât și emoțional, înseamnă totodată preocupări și timp personal pentru diverse activități, cu scopul de a evolua pe diverse planuri. Toate aceste acțiuni personale, aduc valoare în relația cu celălalt și, deci, în relația de cuplu, așadar, nu este vorba despre egoism, dimpotrivă, este despre felul în care contribuim, fiecare dintre noi, la creșterea cuplului nostru.

Cum ar trebui să se manifeste grija față de propria persoană? Dar față de partener?

O. N.: Eu traduc grija față de propria persoană, prin felul în care ne procupăm de sănătatea noastră, fizică și emoțională, starea de atenție conștientă față de emoțiile noastre, față de comportamentele celor cu care interacționăm și a felului în care ne influențează viața și sarcinile pe care le avem de făcut. Este foarte util ca, pe parcursul unei zile, să ne oprim, de câteva ori, din ceea ce facem și să respirăm în mod conștient timp de un minut. Ca și când ne-am lua o pauză de la orice pentru a intra în contact cu noi înșine. Ne recalibrăm, ne relaxăm și ne încărcăm în mod pozitiv, pentru a duce la bun sfârșit ceea ce avem de făcut.

În ceea ce privește grija față de partener, sunt valabile toate de mai sus, cu completarea că este nevoie să îl susținem și să îl încurajăm, să îi conturăm cadrul pentru ca el să poată face toate aceste lucruri și, atunci când este cazul, să devenim un exemplu pe care poate să îl urmeze.

Câteva exemple: programăm un consult medical sau analize de prevenție, la care putem să mergem și să le facem împreună, citim cărți de dezvoltare personală, pentru ca apoi să împărtășim ceea ce am înțeles și care ne sunt opiniile născute de acolo, facem un plan de exerciții fizice sau mișcare, o plimbare de treizeci de minute de două ori pe săptămână, scriem un mesaj în care îi reamintim să mănânce sau să își ia o pauză de respirație conștientă, ne ascultăm reciproc atunci când suntem supărați, triști, în legătură cu situații externe cuplului, păstrăm activă curiozitatea în raport unul cu celălalt, în legătură cu ce ne dorim, ce ni se mai întâmplă și cu planurile de viitor pe care le avem.

Există semnale de alarmă la care ar trebui să fim prezenți înainte să resimțim „nefericire” în cuplu?

O. N.: Da, sigur că da. Din păcate, nu prea suntem atenți la ele, din cauza faptului că suntem, deseori, pe pilot automat. De aceea, susțin foarte mult ideea de stare de prezență, prin exercițiul de mai sus.

Unele dintre aceste semnale ar putea fi: nu mai suntem preocupați să găsim variante pentru a petrece timp de calitate împreună, apar mereu lucruri mai importante de făcut, conversațiile noastre se limitează la liste de cumpărături și copii, apar tot soiul de discuții, certuri mărunte, tachinări din nimic important, scade frecvența raporturilor sexuale.

Cum construim un cuplu fericit? A cui este responsabilitatea?

O. N.: Responsabilitatea este, în egală măsură, la amândoi. Atunci când unul dintre ei simte că „trage” mai mult, înseamnă că celălalt nu mai vrea sau nu știe cum să o facă. Și este necesar să fie trezit la realitate și susținut, acolo unde este cazul. Prin discuții calme, sub forma: „simt că se întâmplă ceva cu noi și aș vrea să vorbim despre asta, să vedem cum putem să rezolvăm”. Niciodată sub formă de reproșuri pentru că acestea creează distanță, o prăpastie în relație.

Un cuplu fericit este acela în care amândoi partenerii sunt fericiți. Unul cu celălalt, evident. Este cuplul în care ei doi, fac, zi de zi, demersuri pentru creșterea relației, sunt atenți la nevoile lor și își doresc să rezolve situațiile neplăcute, nu să găsească vinovați.

Care sunt principiile pe care se bazează un cuplu fericit?

O. N.: Respectul este o resursă principală, încrederea de sine, în celălalt și în relația lor, iubirea, fără de care nu putem să vorbim despre o stare de împlinire alături de partener, dorința de a fi unul cu celălalt, făcând diverse activități, timpul acela de calitate despre care se vorbește atât de mult, acceptarea diferențelor dintre cei doi și găsirea unor variante de a ajunge la un numitor comun care să îi mulțumească pe amândoi. Și, nu în ultimul rând, viziunea comună a viitorului: ne îndreptăm către acel ceva, avem planuri și facem ceea ce este necesar pentru a ajunge împreună acolo.

Este o compatibilitatea erotică garanția unui cuplu fericit?

O. N.: Compatibilitatea, pe orice plan al unei relații, se poate construi, atunci când se dorește. Iar acolo unde există deja, devine o resursă importantă pentru cuplu, însă nu oferă o garanție pe termen lung. Dacă nu suntem atenți la alte detalii, unele dintre ele prezentate mai sus, compatibilitatea se evaporă, încet, dar sigur. Ca un foc, pe care, dacă nu îl întreținem, îl vom vedea cum se stinge.

Care este dușmanul cel mai mare al fericirii în cuplu?

O. N.: Lipsa de empatie, lipsa de atenție îndreptată unul față de celălalt, distanța emoțională, dezinteresul față de dorințele și plăcerile celuilalt, o diminuare sau lipsa totală a manifestării iubirii și, deseori, o atitudine care reflectă ideea „mi se cuvine”, ca și când celălalt este obligat, cumva, să fie sau să facă într-un anume fel pentru a-l mulțumi.

Care sunt cele mai frecvente reacții pe care le au partenerii când se confruntă cu stresul în viața de cuplu?

O. N.: Fiecare dintre noi reacționează diferit la stres, în funcție de mecanismele pe care ni le-am însușit din experiențele și modelele pe care le-am avut. Unele persoane se închid în ele, devin necomunicative, considerate chiar absente, altele devin agitate și poate chiar agresive, lipsite de răbdare și înțelegere. Este foarte important să ne cunoaștem pe noi înșine, dar să ne cunoaștem și partenerul, inclusiv ca să știm cum reacționează în anumite situații. Nu pentru ca asta ar fi o scuză pentru un comportmanent neplăcut din partea lui, ci pentru a-l ajuta să iasă de acolo. Să nu consider că are o problema cu mine, ci să înțeleg motivul din spatele anumitor reacții. Doar în acest fel pot să îl ajut să devină conștient de ele și, sigur, mai departe, are responsabilitatea să facă demersuri pentru a-și rezolva situația respectivă, astfel încât să restabilim echilibrul și armonia în cuplu.

Cum ne apropiem de partener în momentul în care este stresat?

O. N.: Cu atenție, cu empatie, curioși să aflăm ce se întâmplă cu el și de unde vine stresul lui. Multe dintre problemele noastre se acutizează din faptul că nu găsim înțelegere la cel de lângă noi, în legătură cu felul în care ne simțim. Vorbele de genul: „o să fie bine”, „hai că nu e așa grav”, „te stresezi degeaba”, „la alții este mai rău”, nu ajută, dimpotrivă, accentuează starea de stres, pentru că ne simțim, în plus, neascultați, neînțeleși, prin faptul că ni se neagă ceea ce simțim.

Pe de altă parte, dacă suntem lăsăți să vorbim despre felul în care ne simțim, ne ajută să ne eliberăm de acele emoții negative, ne simțim validați, prin validarea stărilor: „da, cred că te simți foarte rău pentru ce s-a întâmplat”, „îmi imaginez cât de mult te stresează asta”, „îmi pare rău că te simți așa și îmi doresc să te ajut”, „sunt aici lângă tine”. Și foarte important, toate acestea ne fac să avem încredere și să ne simțim în siguranță alături de partener, două elemente cheie pentru vindecarea stresului.