Femeile si barbatii, incompatibili in mod natural?
S-a vorbit mult despre diferentele dintre femei si barbati, dar si mai mult despre felul in care afectiunea poate crea, totusi, o legatura aparte intre ei. Sunt, intr-adevar, barierele biologice criteriile care ne fac incompatibili in mod esential?
De multe ori avem impresia ca barbatii cu care suntem in relatii apropiate se afla, parca, la ani lumina distanta de noi. Sa fie aceasta doar o impresie a noastra despre ei sau traiesc si acestia acest sentiment? De la faptul ca isi pun problemele altfel si pana la tacticile diferite ale rezolvarii lor, ei si ele par nascuti sa nu se inteleaga.
Mirela B. este casatorita de 20 de ani. Si in tot acest timp simte ca nu a reusit sa se faca ascultata de sot. Cand este nevoie de o discutie „serioasa“, asa cum ii place ei sa spuna, raspunsurile si atitudinea lui sunt revoltatoare: laconic, ironic, absent, el pare sa trivializeze orice incercare de dialog. Lucrurile degenereaza in cearta sau, mai exact, in lamentari din partea ei. Cu cat subliniaza mai riguros – ca un avocat care isi pledeaza cauza – argumentele aduse si face remarce asupra indiferentei cu care sunt primite, cu atat mai mult creste inutilitatea eforturilor ei. „In cele din urma, incep sa ma simt ridicol si cedez. Mi se pare ca sunt infranta, luata in ras si ignorata.“
Dar putem da vina numai pe barbati pentru neintelegerile dintre noi? Alexandra are 30 de ani si este de cinci ani impreuna cu Sorin. Cel mai mult apreciaza ca stiu sa se asculte unul pe celalalt. Ea spune, de altfel: „Cred ca in lumea moderna de astazi s-a ajuns la discriminare inversa. Barbatii sunt mereu presati sa ofere, sa fie tandri, sa ne dovedeasca ceva… Trebuie sa imbine mitul barbatului puternic cu imaginea noua a tipului bland si intelegator. Ma intreb care femeie ar tolera sa fie trasa la raspundere ca un copil, zi de zi de partenerul ei in privinta locului unde trebuie sa stea papucii de casa, a respectarii zilelor cand trebuie sters praful, a felului cum se imbraca? Cred ca, uneori, barbatii nu sunt indiferenti, doar incearca sa se refugieze departe de femeile care sunt prea agresive si autoritare cu ei.“
Intr-adevar, una dintre prejudecatile cel mai des intalnite este aceea ca ei sunt mai insensibili decat ele. Sa fie acest lucru adevarat?
Cele doua emisfere
Trecand de la observatiile cotidiene la ce are de spus stiinta, ne reamintim ca emisferele cerebrale lucreaza usor diferit una fata de cealalta. Cea dreapta este responsabila mai mult cu spatialitatea, percepetia sintetica, artistica si emotionala. Cea stanga este, mai degraba, axata pe discurs, analiza, logica. Se pare, in mod suprinzator, ca barbatii sunt guvernati de emisfera dreapta! Un experiment la care au participat baieti si fetite a presupus, de asemenea, supunerea si testarea reactiilor acestora la un factor emotional: ascultarea sunetului inregistrat al unui bebelus care plange.
Cei care au avut toleranta mai scazuta au fost, surprinzator, baietii, care au incercat in scurt timp sa il opreasca. S-a constatat ca acestia aveau nivelul hormonilor de stres mai ridicat decat al fetitelor. Sa fie, deci, barbatii, la fel de emotivi ca femeile? O ipoteza controversata a fost aceea ca, daca lucrurile stau asa in mod natural, atunci educatia si rolurile impuse de societate au determinat o ruptura intre sensibilitatea si imaginea masculina.
Presat de o organizare sociala care ii impunea sa fie dur, sa nu isi manifeste sensibilitatea, sa dea dovada, intr-un cuvant, de „barbatie“, el a devenit foarte diferit de ea. Pe de alta parte, insa, nu putem nega evidentele naturii: suntem altfel construiti din cap pana in picioare… la propriu: exista peste 20 de deosebiri cunoscute intre creierul masculin si cel feminin. Si, daca tot am vorbit despre afecte, s-a descoperit ca amigdala, o parte a creierului responsabila cu memoria pe termen lung si emotiile, este diferit implicata in cazul sistemului cerebral feminin fata de cel masculin.
S-a testat si implicarea emotionala, iar testele de recunoastere au relevat faptul ca, in cazul creierului feminin, exista o relatie predominanta intre emisfera stanga si amintirea experientelor traite la inceputul experimentului, in timp ce, in cazul celui masculin, emisfera dreapta era predominanta in cazul acelorasi episoade. Femeile se afla intr-o relatie mai stransa cu universul lor emotional si au o capacitate mai mare de a crea legaturi cu cei din jur. Totodata, insa, sunt mai supuse variatiilor starilor psihice.
Organismul lor produce, de altfel, mai putina serotonina decat cel masculin. La acest lucru se adauga vulnerabilitatea influentata de schimbarile hormonale, in special in perioada pubertatii, dupa nastere sau dupa menopauza. Tot marimea acestei parti a sistemului cerebral le ofera si un simt al mirosului mai dezvoltat, poate o adaptare la nevoia de recunoastere si ingrijire a copiilor.