Femeile si barbatii, incompatibili in mod natural?

Femeile po­se­da, de asemenea, pana la de zece ori mai multi receptori cutanati pentru contact: occitocina si prolactina (hor­moni ai atasamentului) multiplica nevoile acestora de a atinge si de a fi atinse; miscarile degetelor lor sunt, si ele, mai precise. Prin comparatie, barbatii produc mult mai mult testosteron.

Acesta stimuleaza agresivitatea, instinctul de dominare, viteza de reactie. Testosteronului i se datoreaza cicatrizarea mai rapida a ranilor, dar tot el se face vinovat si pentru cal­vitie. Daca ei sunt, intr-adevar, mai inclinati in mod natural spre agresivitate, si ele spre tandrete, cum putem vorbi de compatibilitate si succes in relatiile dintre barbati si femei?

Lupta dintre sexe

Psihanalista Vera Sandor subliniaza aspectul regretabil al formelor extreme ale conflictelor dintre sexe bazate pe ideea incompatiblitatii. „Scopului sexual de uniune si comunicare i se substituie altele: in loc de iubire, putere, in loc de sexualitate, posesiune, in loc de comunicare, pro­ferarea adevarului absolut de­ti­nut de una dintre parti… Asa-numita «incompatibilitate» dintre sexe nu reprezinta decat ideologizarea, la mo­da, ce-i drept, a luptei dintre se­xe.

Ambele sexe sunt natural si puternic atrase unul spre celalalt. Suntem endocrin si psihic bisexuali, avand – prin constitutie si prin faptul ca suntem crescuti de doi parinti de sexe diferite – date interioare ce tin de am­bele sexe. Aceasta «consti­tutie» bazala poate avea cel putin doua des­tine : posibilitatea de a comunica afectiv si sexual cu o fiinta de sex diferit dar si posibilitatea de a intra cu ea intr-o competitie pe cat de ne-naturala pe atat de absurda.“

In pat si la razboi

Vera Sandor ne prilejuieste o incursiune in firescul relatiilor dintre sexe, al raporturilor interumane, in ultima instanta, dar si al formelor distorsionate, dramatice, pe care le pot lua acestea: „diferenta ana­to­mica si constitutionala dintre bar­bati si femei devine diferenta de valoare. Cine conduce lumea – este o intrebare de razboi… Ce il de­clan­seaza? Spaima de o fiinta di­fe­rita? De­za­ma­girea profunda? Tea­ma de na­tu­ra noastra? Teama intensa de a­bandon? Prizonieratul in care este prinsa fiinta cu dorinta sexuala? Fan­tasmele magice de contopire, de anihilare, de pierdere in celalalt, de devorare atribuite femininului, fantasmele de vio­len­ta intruziva a­tribuite masculinului? Invidia fata de tipul de placere sexuala (pasivul feminin, activul masculin) al ce­lui­lalt?

Lumea este condusa de bar­bati. Acestia, insa, nu sunt nicioda­ta siguri de aceasta putere te­mandu-se, in adancul lor, de pute­­rea se­duc­tiei feminine asu­pra lor. Fe­meile nu se impaca me­reu bi­ne cu lumea condusa de bar­bati si submineaza adesea a­ceas­ta putere care tinde sa le anuleze, din pu­ra frica, valoarea si fiinta. Di­fe­renta dintre sexe este accentu­a­ta in machism si anulata in feminism.“

La intrebarea privind caracterul na­tural al incompatibilitatii dintre sexe, Vera Sandor raspunde: „Nu poate fi nicidecum naturala! La po­po­­arele civilizate diferenta dintre sexe este mai putin marcata. Trasaturi ale ambelor sexe se dezvolta armonios intr-o fiinta, tra­sa­turile psihice domina diferenta ana­tomica si constitutionala, fara a o nega, fantasmele generatoare de angoasa fata de sexul opus sunt mai putin active.
Sexualitatea este topita in comunicare si mai putin izolata de fiinta psihica. Nu putem, asadar, sa vorbim de incompatibilitate sau lupta intre sexe decat in cazuri individuale.“

Poate cea mai buna incheiere a a­ces­tei discutii inepuizabile si ve­chi de cand lumea o aduce argumentul darwinian al evidentei su­pravietuirii noastre, unii alaturi de ceilalti: suntem inca aici…

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: Guliver/Getty Images