Infidelitatea inseamna finalul cuplului?

Se uita curios la amicul care se prezinta drept un „libertin fidel“. Insurat de trei ori, divortat de doua, tatal a trei copii deja mari, acest cincuagenar este un poligam convins de cand se stie.

„Mai precis, din perioada studiilor mele de medicina. Aveam o logodnica oficiala, pe care o invitam acasa la parintii mei, avand in acelasi timp si cateva aventuri. Si mereu am fost sincer in privinta moravurilor mele cu femeile cu care ma vedeam. Uneori mergea, alteori, nu, dar de cele mai multe ori, da.“

Daca il intrebi ce intelege prin „libertin fidel“, el nu se gandeste prea mult inainte de a raspunde. „Este un barbat care isi iubeste nevasta, dar care nu refuza si alte femei care ii apar in cale. Si care ii lasa sotiei libertatea de a face la fel. Cu o singura conditie: nu se leaga relatii durabile cu altii sau altele.“

O regula pe care nici el si nici sotia lui nu o incalca. „Fidelitatea nu trebuie sa fie o constrangere“, spune el. „Vad atatea cupluri terminate de frustrare sau prinse in minciuna, incat ma intreb ce anume ii leaga in continuare. Copiii? Frica de a imbatrani singuri? Noi doi ne-am acordat libertatea de a nu ne constrange reciproc si de a ne regasi in fiecare zi.“

Mai mult sau mai putin tacit, sunt destule cupluri care, mai ales in mediul urban, fac acelasi lucru.

De ce sa te privezi?

„Sunt tot atatea motivatii cate povesti de cuplu“, spune Serge Hefez, psiholog si psihoterapeut de cuplu. „Uzura dorintei, dorinta de a experimenta o noua dimensiune a sexualitatii, nevoia de a-si testa din nou puterea de seductie, frica de timpul care trece inexorabil, dar si simpla noutate, dificultatea de a lupta cu frustrarea intr-o societate care promoveaza placerea imediata si care valorizeaza excesul si individualismul.“

Sa nu ne refuzam nimic, sa nu ratam nimic, pentru ca vom simti poate lipsa si frustrare, receptate ca un esec insuportabil. Pentru a devansa aceasta neliniste, ne aruncam… Este ca si cum am manca un ecler de ciocolata pentru ca ne este frica sa nu regretam ca nu l-am mancat.

M. si V. au 31 si ,respectiv, 38 de ani. Sunt un cuplu de barbati homosexuali pentru care fidelitatea sexuala a fost la inceput o conditie sine qua non. Dar par sa fie un caz singular in anturajul lor de barbati gay. Ei spun ca nu le pasa, daca le place cineva, merg inainte, se combina, se distreaza; daca raman amici bine, daca nu, asta e! Dar pentru noi e importanta intimitatea noastra.

„Fiinta umana nu este facuta pentru a avea acelasi partener“, spune Jean Michel Fitremann, psiholog clinician si psihoterapeut. „Dorinta, cu rare exceptii, slabeste in relatia strict monogama.“

Doua conditii: individualism si libertate

Dar cum devenim un cuplu libertin? Cand decidem sa vorbim despre libertatea sexuala? Pe ce valori se asaza acest tip de relatie? „Totul depinde de ceea ce fiecare intampina in relatie“, constata Mireille Bonierbale, sexolog. O persoana, barbat sau femeie, nesigura din punct de vedere afectiv si cu anxietate de abandon, nu va putea trai in acest tip de relatie.

Dar, de fapt, nu exista reguli. Adevarata intrebare este ce sens acorda partenerii cuvintelor „fidelitate“ si „incredere“. C., este o femeie de 40 de ani care spune ca prefera un sot ce da cartile pe fata, pentru ca intimitatea lor este o chestiune de alegere, nu de obligatie. Se simte aleasa, nu doar… nevasta. Si el revine la ea. „Pe el il iubesc cu adevarat.“

Intrigant? Ea recunoaste ca si aceasta libertate poate fi nelinistitoare. „Nimeni nu este la adapost de indragostire, de fantasma bombei sexuale a partenerului, contra caruia nu poti lupta.“ Si pastreaza tacerea asupra momentelor cand celalalt e mai distant sau visator. „S-a indragostit de alta? Se indeparteaza de mine?“ Ea spune ca nu este mereu simplu sa-si controleze emotiile.

„Culpabilitatea infidelului de rand nu este diferita de cea a celui caruia i se permite“, spune Serge Hefez. Ea are doar o forma diferita. „Orice am spune, suntem prinsi in minitradari cotidiene. Libertinul care traieste cu o femeie, se culpabilizeaza ca este cu gandul altundeva. A gandi ca ne putem stapani inconstientul printr-un contract de libertate sexuala este o iluzie. Principala problema consta in egalitatea acestui aranjament“, spune psihoterapeutul de cuplu Jaques Antoine Malarewicz.

Aceste cupluri libere sexual au, in teorie, cel putin doua valori comune: individualismul si libertatea. Cu cat ne situam mai mult in egalitate („am aceleasi nevoi ca si tine si mi le satisfac la fel ca si tine“), cu atat mai mult acel cuplu are sanse de a gasi un echilibru. Dar, de obicei, este vorba despre un solicitant, barbatul, si un acceptant, femeia, care nu prea are de ales. Ceea ce nu inseamna ca nu exista si cupluri implinite sexual – dar ele raman exceptia.

Fantoma cuplului prea cuminte

B. are 31 de ani si este insurat de doi ani. Dupa o separare recenta, sotia ii spune ca vrea sa reia relatia. Ceea ce ii sperie este posibilitatea de a deveni un cuplu prea cuminte, care se sufoca de plictiseala. „Am cazut de acord asupra posibilitatii de a avea aventuri pasagere, chiar daca aceasta idee ne sperie putin.

Avem nevoie de descoperire pe cont propriu, chiar daca ne sperie nitel chestia asta. Trebuie sa avem incredere unul in altul. Dar simpla idee ca am vorbit deja despre asta, ne-a dat deja incredere.“ Aici se gaseste adevarata libertate sexuala. Nu sa treci la fapte, ci sa te gandesti la posibilitatea aceasta…