Iubire sau iluzie? Cum recunoaștem legăturile adictive în relații

Ca psihoterapeut, văd adesea în cabinetul meu oameni care, deși trăiesc o poveste de dragoste intensă, se simt copleșiți și epuizați. Întrebarea „E această relație iubire sau doar o formă de dependență?” nu este deloc neobișnuită și este, de fapt, o întrebare fundamentală care ne poate ghida spre înțelegerea profundă a naturii relațiilor noastre.

Ce este iubirea adictivă?

Iubirea adictivă este, la bază, o legătură care provoacă suferință și instabilitate emoțională. Spre deosebire de o relație sănătoasă, unde există echilibru și respect reciproc, o legătură adictivă aduce multă anxietate și teamă. Într-o astfel de relație, trăirile sunt intense, oscilante și de cele mai multe ori pline de îndoială. În mod paradoxal, aceste emoții puternice sunt cele care îi țin împreună pe parteneri, în ciuda suferinței cauzate. Reprezintă o legătură în care intensitatea emoțiilor este adesea confundată cu profunzimea sentimentelor. La o primă vedere, aceste relații par extrem de pasionale, pline de trăiri și momente intense. Însă, dacă privim mai atent, vedem că la baza lor stau frica și nesiguranța. Partenerii se simt atrași unul de celălalt într-un mod compulsiv, dar nu pentru că iubirea ar fi profundă și sănătoasă, ci pentru că fiecare, în felul său, își alimentează propriile insecurități prin prezența celuilalt.

Într-o relație de iubire adictivă, unul sau ambii parteneri tind să se concentreze mai mult pe ceea ce lipsesc decât pe ceea ce construiesc împreună. Este un spațiu în care teama de a fi părăsit îi face să accepte situații și comportamente care, în mod normal, ar părea greu de tolerat. Fiecare mic conflict sau neînțelegere este resimțit ca o amenințare majoră, amplificând anxietatea și nevoia de reasigurare. Acest tip de relație devine o sursă de durere emoțională, dar paradoxal, și de o atracție irezistibilă – una alimentată de emoțiile oscilante.

De ce se întâmplă asta?

Fiecare persoană intră într-o relație cu propriul bagaj emoțional, cu propriile vulnerabilități și nevoi neîmplinite. În cazul unei iubiri adictive, acest bagaj poate include traume din copilărie, nesiguranță în ceea ce privește propria valoare, sau poate chiar o teamă profundă de abandon. De aceea, atunci când cei doi parteneri se găsesc, se creează o dinamică unde, deși își oferă confort temporar unul altuia, în realitate își intensifică nevoile nesănătoase. Fiecare gest de afecțiune pare că vine și pleacă cu aceeași rapiditate, lăsând în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri.

Această dinamică creează o oscilare constantă între iubire și frustrare, între momente de conexiune intensă și de distanțare dureroasă. Paradoxal, tocmai aceste contraste puternice între apropiere și respingere dau naștere unei „dependențe” emoționale, în care partenerii se simt incapabili să se desprindă unul de celălalt. Sentimentele devin aproape „narcotice”, oferind un tip de „high” emoțional atunci când sunt împreună și o durere intensă atunci când sunt despărțiți.

Efectele pe termen lung

Această relație nu doar că epuizează resursele emoționale ale ambilor parteneri, dar afectează și sănătatea lor mentală și fizică. Nivelul constant de stres și tensiune poate duce la probleme precum anxietate cronică, insomnii și chiar dificultăți de concentrare. Mai mult, în contextul unei iubiri adictive, fiecare partener ajunge să își modifice comportamentele și obiceiurile, doar pentru a menține legătura. Astfel, în loc să se dezvolte personal, aceștia își sacrifică propriile aspirații și interese de dragul unei legături care rareori aduce împlinire.

În mod trist, iubirea adictivă ajunge să fie o „cursă” pentru validare, unde niciunul dintre parteneri nu se simte suficient de valoros în ochii celuilalt. Într-o astfel de relație, în loc de susținere și încurajare, apar frecvent gelozia, posesivitatea și nevoia de control. Această dinamică devine o capcană emoțională, în care fiecare partener își pune energia în a-l „ține” pe celălalt, în loc de a construi o legătură sănătoasă, bazată pe respect și încredere.

Cum putem recunoaște iubirea adictivă?

Recunoașterea iubirii adictive este esențială pentru a ne da șansa unei vieți emoționale echilibrate. Observarea și înțelegerea emoțiilor din relația de cuplu ne pot ajuta să vedem când legătura devine nesănătoasă. În loc să idealizăm trăirile intense și oscilante, este necesar să analizăm impactul pe care relația îl are asupra stării noastre de bine. Să ne întrebăm: „Simțim pace și siguranță sau, din contră, anxietate și frică? Ne simțim încrezători și întregi sau dependenți și neliniștiți?”

Desprinderea de un astfel de tipar emoțional necesită un proces de introspecție și dezvoltare personală. Este un drum care poate aduce multe provocări, dar este și singura cale spre o relație autentică, liberă de tensiuni inutile și plină de respect față de sine și de celălalt.

Principalele caracteristici ale iubirii adictive

1. Teama de a fi părăsit

Într-o relație adictivă, frica de a rămâne singur este deseori mai puternică decât orice alt sentiment. Această teamă poate face ca partenerul să accepte comportamente care, în mod normal, ar părea inacceptabile. Din frica de abandon, ne trezim într-o stare de continuă auto-sacrificare, în care propria fericire devine mai puțin importantă decât păstrarea legăturii.

2. Nevoia obsesivă de control

Când iubirea devine o dependență, apare un sentiment acut de posesivitate și o nevoie constantă de a controla comportamentul celuilalt. Aceasta nu vine din dorința de a-i face bine partenerului, ci mai degrabă din anxietatea de a nu-l pierde. Practic, încercăm să „cumpărăm” iubirea prin supraveghere și impunere.

3. Sentimentul că viața fără partener nu are sens

Persoanele care trăiesc iubirea adictivă resimt deseori o goliciune profundă atunci când sunt despărțite de partener. Întreaga lor fericire pare să depindă exclusiv de prezența și atenția celuilalt. Este o legătură care transformă dependența emoțională într-o nevoie primară, aproape de necontrolat.

4. Oscilarea între idealizare și devalorizare

Relațiile adictive sunt adesea marcate de extreme. Există momente de idealizare, în care partenerul este văzut ca fiind perfect, doar pentru ca, la scurt timp, să fie devalorizat. Această instabilitate emoțională produce confuzie și epuizare și este una dintre trăsăturile distinctive ale iubirii nesănătoase.

5. Sacrificarea propriilor valori și limite

Într-o relație echilibrată, fiecare partener își păstrează integritatea și respectul față de propriile valori. În iubirea adictivă, însă, ajungem să ne compromitem limitele și să facem concesii care, mai devreme sau mai târziu, duc la pierderea identității. 

Cum să ieșim dintr-o relație adictivă

Primul pas este să conștientizăm diferența dintre iubire și atașament nesănătos. Identificarea aspectelor toxice ale relației poate fi dificilă, deoarece legăturile adictive sunt deseori confundate cu pasiunea. Însă, odată ce începem să ne evaluăm obiectiv comportamentele și emoțiile, putem să privim relația într-un mod realist.

Al doilea pas este să dezvoltăm o relație sănătoasă cu noi înșine. Asta înseamnă să ne recunoaștem valorile, să înțelegem ce ne dorim de la o relație și să acceptăm că merităm să fim într-o legătură echilibrată și plină de respect reciproc.

În final, este important să cerem ajutor și să vorbim despre suferința noastră. Terapia poate ajuta enorm în procesul de vindecare și ne poate oferi instrumentele necesare pentru a învăța să ne îngrijim sănătatea emoțională, recăpătându-ne echilibrul.

Relațiile adictive ne țin într-o permanentă stare de nesiguranță, hrănindu-se din teama și suferințele noastre. Este un cerc vicios din care putem ieși doar prin înțelegerea adevăratei naturi a iubirii și prin construirea unei relații sănătoase cu noi înșine. A recunoaște semnele iubirii adictive nu este un eșec, ci un prim pas spre o viață autentică, unde dragostea nu aduce durere, ci armonie și împlinire.