Iubirea, ca Sarcină a Vieții
În accepțiunea psihoterapiei adleriene, Iubirea este considerată una dintre Sarcinile Vieții, care poate fi împlinită atunci când există sentimentul comuniunii sociale, curajul și dorința de cooperare. Cel care alege să fugă de dragoste și căsătorie, se retrage probabil și din alte arii ale vieții. La întrebarea: „Ce este iubirea?”, găsim mai multe răspunsuri: iubirea, poate fi definită în funcție de personalitatea celui care iubește.
Cercetările în acest domeniu arată că partenerii sunt atrași unul de celălalt: prin chimie și prin ceea ce le este familiar. Atracția este dată atât de potrivirea ADN, cât și de modelele din familie, iar fenomenul iubirii apare în momentul în care întâlnim pe cineva care ne amintește de experiențele timpurii legate de iubire. Alegem chiar și parteneri care „ne pot răni”, în moduri în care am fost răniți în experiențele noastre timpurii sau ne pot refuza iubirea asemenea obiectului iubirii din experiența timpurie. Este absolut firesc să apară diferențe între parteneri. Important este să acceptăm propriile deosebiri și să rămânem conectați. Acest deziderat se poate realiza prin ieșirea în afara modelelor și a rolurilor cu care suntem familiarizați.
Hendrix susține că aspectele pozitive ne ajută să reconstruim părțile bune ale relațiilor noastre din copilărie cu părinții, iar aspectele negative ne conduc la găsirea unui partener care poate să compenseze experiențele și lucrurile negative din primii ani de viață pe care ni le-am dorit, dar nu le-am primit. Impactul aspectelor negative este mai mare decât impactul trăsăturilor pozitive. Astfel, tindem să intrăm în relații cu persoane care dețin trăsăturile negative ale părinților noștri, probabil pentru că avem probleme nerezolvate legate de aceste trăsături, iar persoana respectivă poate contribui la rezolvarea acestor probleme.
Următorul exercițiu, dezvoltat de Pat Love și Sunny Shulkin, are rolul de a te ajuta să înțelegi: așteptările pe care le ai față de o relație de Iubire.
- Gândiți-vă la perioada dintre naștere şi majorat, și enumerați cel putin trei trăsături ale celor care v-au crescut sau influențat. (ex. mânios, reținut, depresiv, critic, permanent ocupat, obosit, absent, preocupat, anxios, rigid etc.).
- Enumerați trei trasături pozitive ale celor care v-au crescut sau influențat. (ex. iubitor, afectuos, suportiv, grijuliu, simpatic, deștept, creativ, potent financiar etc.).
- Gândiți-vă din nou la copilărie, și amintiți-vă ce vă doreați și aveați cea mai mare nevoie, în special ca dorință a inimii (ex. nevoia de a fi iubit, nevoia de a fi remarcat, nevoia de a avea o familie normală, nevoia de a primi atenția pe care și alții o primeau, nevoia de a fi îmbrățișat mai mult, nevoia de a avea o familie fericită, nevoia de a fi valorizat, nevoia de a fi lăudat etc.).
- Amintiți-vă cele mai fericite momente din copilăria dvs. Pot fi amintiri cu familia, cu prietenii, de la școală sau de oriunde. Întocmiți o listă cu emoțiile si sentimentele trăite pe durata acestor evenimente fericite. (ex: fericire, iubire, valorizare, competență, încredere, siguranță, calm, nerăbdare etc.).
- În finalul acestui exercițiu, priviți în TRECUT la evenimentele nefericite din copilărie, nu doar din familie, ci de oriunde: descrieți cum v-ați simțit şi cum ați răspuns frustrărilor (ex.: am devenit furios, m-am retras, m-am încăpățânat și am încercat mai mult, mi-am ascuns frustrările, am renunțat, am dat vina pe ceilalți, m-am luptat, am avut grijă de mine, m-am supărat etc.).
După ce ați terminat exercițiul în întregime, completați următoarele fraze cu răspunsurile date în prima parte:
La (1), scrieți: „Sunt atras/ă de o persoană care este……..”
La (2), scrieți: „şi mă astept ca persoana să fie……………….”
La (3), scrieți: „astfel încât să obțin……………………………….”
La (4), scrieți: „și să (mă) simt………………………………………”
La (5), scrieți: „dar mă voi opri din a obține asta uneori prin:…..”
Teoria aceasta susține că experiențele noastre timpurii legate de persoanele care ne-au îngrijit, ne oferă o impresie puternică despre ce înseamnă: iubirea și conectarea. Așteptările noastre față de o relație de cuplu, se formează încă din copilărie, prin interacțiunile cu persoanele cu care am crescut. Aceste așteptări există și astăzi în noi, prin urmare ne influențează relațiile pe care le avem cu ceilalți, în mod special cu partenerii de viață. Conform teoriei Imago, scopul partenerilor de cuplu este să coopereze cu natura și să-și vadă fiecare rolul în viața celuilalt. Ei sunt vindecători unul pentru celălalt, părinți surogat unul pentru celălalt, aleși de natură pentru a-și oferi reciproc ceea ce au nevoie pentru a crește.
