Mirajele dragostei
Mai bine visul decat realitatea
Cu totii cunoastem starea de beatitudine de la inceputul iubirii. Emotii intense, sentimentul ca El sau Ea e perfect/a… „Momentul indragostirii, al intalnirii amoroase, se afla sub semnul transferului“, spune psihanalistul Bogdan Cuc. „Indragostitul transfera asupra celuilalt tot ceea ce compune idealul sau. Aici intra dorintele, anticiparea unor actiuni sau evenimente, posibile surse de placere… Fiecare dintre noi este produsul a ceea ce a trait si ceea ce a fantasmat asupra celor traite. Asadar in fiecare noua relatie ne plasam atat in planul realului, cat si in planul imaginarului, al fantasmei”, mai spune psihanalistul. Momentul indragostirii poate fi asadar cel al unei fugi de realitate.
Exact aceasta trecere de la partenerul idealizat, fantasmat, la cel real este evitata de visatoarele idealiste. Iata de ce pot ele sa faca o adevarata fixatie amoroasa. De fapt, ele evita sa se confrunte cu realitatea. „Fiecare persoana indragostita isi idealizeaza partenerul“, spune Bogdan Cuc. „Exista doua tendinte extreme. Fuga de planul real, permitand fantasmei sa inlocuiasca realitatea, si fuga de imaginar, anuland orice fantasma ca pe o potentiala sursa de dezamagire,” mai spune Bogdan Cuc. De exemplu, o femeie care iubeste un barbat de la distanta, fara a-si permite sa-l atinga, aminteste de iubirea oedipiana pe care orice fetita o incearca pentru tatal ei.
Barbatul dorit de la distanta este fructul interzis. Nu intamplator cei care trezesc astfel de pasiuni sunt adesea insurati, mai in varsta si bine situati social, tot atatea semne ale figurii parentale. Sa te agati ani de zile de o iubire-fantoma indica faptul ca limitele dintre constient si inconstient sunt bruiate. Ca se amesteca realitatea cu fictiunea. Alexandra M. recunoaste in prezent ca a exagerat cu privire la Marius, cel mai bun prieten al ei. „Toti cei care ne vedeau impreuna spuneau: «E nebun dupa tine! Formati un cuplu ideal!» Chiar si parintii mei il considerau viitorul lor ginere. Iar eu am inceput sa cred. Eram ca hipnotizata, refuzam sa vad, sa inteleg. Niciodata insa Marius nu mi-a vorbit decat despre prietenie. Nu-i reprosez lui nimic, totul a fost din vina mea.”
Nu vezi nimic, nu auzi nimic
Nimeni nu este la adapost de greselile de interpretare. Chiar si un cuplu sanatos are anumite zone de umbra. Fiecare incearca sa ignore trasaturile de personalitate pe care nu le apreciaza la celalalt si sa treaca cu vederea dificultatile, aspectele negative ale relatiei. Dar si aici e o chestiune de dozaj si de echilibru. Cand ajungem sa ignoram/negam aproape complet personalitatea sau comportamentul cuiva pentru a continua sa-l iubim, legatura devine patologica.
Astfel i s-a intamplat si Adinei B. care, timp de patru ani a alergat dupa un barbat care fugea de ea. „La inceputul legaturii noastre, Tudor m-a avertizat: «te previn, nu sunt indragostit de tine!» In loc sa-l cred, am inceput sa «psihologizez», sa interpretez rezistenta lui in acord cu ce voiam eu: mi-am zis ca fuge de dragoste pentru ca a avut o deceptie; daca era rece cu mine era pentru ca nu voia sa piarda stapanirea de sine etc. Il vedeam drept un mare timid, infricosat de dragoste, un tip rigid, incapabil sa-si asume sentimentele. Imi spuneam ca va sfarsi prin a ma iubi nebuneste gratie dragostei mele pentru el. Cu cat fugea el, cu atat ma agatam eu.
Actionam in pofida oricarei logici!” spune ea, lucida. „Orice relatie incepe si continua prin semnale pe care cei doi indragostiti si le transmit, constient sau inconstient, unul altuia“, spune Bogdan Cuc, „in scopul incurajarii/acceptarii avansurilor. Atunci cand dorinta este foarte mare si absenta raspunsului insuportabila, indragostitul inlocuieste realitatea cu fantasma. Astfel semnalele primite de la persoana dorita nu sunt decat pretexte pentru a proiecta asupra ei propriile dorinte si fantasme.” Pana la pierderea simtului realitatii nu e decat un pas…
