Misterele creierului amoros
Totusi, sa ramai intr-o relatie ajunge sa fie o provocare, mai ales cand beneficiile unei relatii indelungate nu le avem imediat. Iar pana le obtinem, intre „a fost odata ca niciodata“ si „au trait fericiti pana la adanci batraneti“ intervin multe tentatii. Este bine sa incerci mai multe relatii pana sa te asezi la casa ta… dar chiar si atunci vor exista alti posibili parteneri care sa iti atraga atentia. Si atunci, apare intrebarea: cum reusim sa ramanem totusi fideli? Cercetarile arata ca tot creierul este cel care ne orienteaza, uneori fara sa ne dam seama.
Prin urmare, inca se desfasoara cercetari privind un mecanism psihologic automat, care se pare ca intra in actiune atunci cand „ochii vad, inima cere“.
De unde vine fidelitatea?
Acest mecanism este cel care ne pastreaza fideli, intarind astfel relatia in care suntem implicati – fara ca macar sa fim constienti de acest fapt. Astfel, cercetatorii concluzioneaza, in urma studiilor, ca tot creierul este cel responsabil pentru faptul ca ramanem legati fedeles – de buna voie si chiar fericiti – de persoana iubita. Iar metodele prin care el ne tine departe de tentatie si aproape de partener variaza de la respingere a tentatiei cand ea apare pana la a nu o remarca deloc – ca aparare suprema din partea creierului nostru.
Asadar, pana si natura poate fi de partea cuplului iar noi primim semnale inconstiente atunci cand este cazul sa ramanem langa un partener.
Cand facem amor fara chef…
Se pare ca pe langa dorinta exista mai multe motivatii ce ne determina sa facem dragoste. Egoiste sau nu, psihoterapeutii reusesc sa le descifreze iar noi ne-am oprit asupra a cinci dintre ele. Vestea buna este ca motivele gresite nu impiedica aparitia unor surprize agreabile! Cu totii ne imaginam, poate dintr-o culpa a cliseelor hollywoodiene, ca relatia de cuplu implica doi parteneri asaltati in mod constant de o dorinta coplesitoare unul fata de celalalt. Si totusi, exista un motiv pentru care se spune ca asa ceva „vezi numai in filme“…
Realitatea bate filmul si de cele mai multe ori ajungi „victima“ in urma autosabotarii propriei relatii dintr-o idee gresita despre sex. Placerea si dorinta sunt destul de bine plasate pe lista prioritatilor unui cuplu, iar daca acestea lipsesc, chiar si pe moment, concluzia se instaleaza trist si fara drept de apel… moartea cuplului! O viziune mult mai realista asupra unui cuplu si lipsita de fatalisme implica acceptarea relatiilor sexuale „cu“ dar si „fara“. Adica fara pasiune mistuitoare si elan nestapanit.
Asta nu inseamna neimplicare sau privarea partenerului de atentie si tandrete. Iata cam cum se prezinta cinci situatii de viata in care dorinta este atat de fragila incat la primul suflu mai puternic este pusa la pamant definitiv. Si mai mult decat atat, cinci situatii in care, daca te identifici, poti incerca macar sa nu le consideri mai dramatice decat este cazul, ci sa te mobilizezi in asa fel incat sa le depasesti corect.
Patul, un mijloc de solutionare a conflictelor
Sexul poate fi un mijloc de solutionare a unei probleme de cuplu, resort la care se apeleaza din teama de a ramane blocati in conflict si dorinta de a depasi momentul cat mai repede. Este semnalul prin care cei doi convin ca nimic ireparabil nu s-a produs, o complicitate non-verbala care ii intoarce la intimitate si apropiere pentru depasirea momentului neplacut.
Totodata, agresivitatea care se elibereaza in timpul unei dispute, poate fi transformata in energie sexuala, ajungandu-se la un efect placut in urma unei discutii neplacute. Frumos, ce-i drept, dar nu este tocmai sanatos cand acest comportament ajunge sa inlocuiasca discutiile deschise si dezbaterea adevaratelor probleme.
Daca ar fi sa ne bazam pe acest tipar comportamental ar trebui mentionat ca poate fi o solutie de moment, cand disputa dintre parteneri nu are implicatii importante si cand este vorba de o ciondaneala. Daca motivele sunt serioase, discutiile sunt binevenite, pentru a evita acumularea unor tensiuni care mai devreme sau mai tarziu vor deveni mai frustrante decat este cazul si atunci chiar vor deveni probleme imposibil de rezolvat.
Comportamentul sanatos intr-un cuplu presupune exprimarea nemultumirilor si reprosurilor, preferabil dupa o scurta calmare, pentru a nu-l rani pe celalalt in amorul propriu si pentru a ajunge la o discutie constructiva.
Acest tip de reactie la conflict elimina anxietatile si poate deveni un afrodiziac in relatia sexuala, eliminand componentele toxice care pe termen lung sunt daunatoare. Iar ca armonia sa se reia mai usor, evitati certurile in dormitor. Pastrati-l ca loc de odihna si pentru a face dragoste.
„Vreau sa-l/o pastrez“
Cel mai des, actul sexual generat pentru a-ti pastra partenerul este nu doar o teama – adesea feminina – de a-l pierde ci si un mecanism epuizant de contorizare a succesului unei relatii.
Prin urmare, cu cat facem dragoste mai des, ne iubim mai mult si ne dorim indubitabil. Absurd, multe comportamente se incadreaza in aceasta miscare de „pastrare” a unei relatii cat mai vii si active. Totusi, cel mai puternic afrodiziac ramane dorinta si vrem nu vrem, va trebui sa ne bazam pe capriciile ei pentru ca ele stabilesc pretul unei relatii.
Nu este constanta, nu are aceeasi intensitate, nu este permanenta. Dar este autentica, este reala, este un risc ce merita asumat. Prin urmare, sexul de doua ori pe zi nu este garantia unei relatii reusite si nici a satisfactiei sexuale. La fel si lipsa dorintei in anumite momente nu inseamna ca relatia nu functioneaza ci doar ca totul are un ritm.
Si asa cum nu putem programa sa simtim sentimentele sau nu pentru o persoana, nici sexul dupa un program atent nu este o solutie pentru asigurarea fidelitatii intr-un cuplu. Mai mult, in asemenea situatii, partenerul recepteaza inconstient semnalele insecuritatii si temerilor noastre, iar rezultatul pe care il speram va fi cu atat mai departe de noi.
In plus, sacrificiul pe care il faci oferind cu scopul de a pastra partenerul, ajunge sa te devalorizeze pe tine si sa valorizeze excesiv partenerul. Iar pe termen lung, acest tip de comportament duce la esec si alterarea imaginii de sine, cu acordul… propriu.
Editare de Iulia Barca
Foto: Guliver/Getty Images