Nu te mai lasa vampirizat afectiv

Exista vampiri care nu-ti sug sangele. Mai rau: te inghit cu totul; iti iau energia si tim­pul, iti invadeaza viata. Nu i-a creat Bram Stoker, nu-l au ca stramos pe Vlad Tepes, ci chiar tu esti cel care ii lasi sa te consume. E vorba despre vampirii de fiecare zi: parinte sau prieten, iubit sau sef. Ce vor de la tine, de fapt? Dar ce nu vor…

Am cunoscut cu totii acest tip de relatii in care e greu sa-ti dai seama de momentul in care celalalt – prieten, iubit, parinte – devine vampir, iar tu te transformi intr-o prada care-si suporta conditia de victima. Relatiile dintre oameni se bazeaza toate pe negocierea intre „a da” si „a lua”. Fiecare reprezinta pentru celalalt o sursa de idei, de afectiune, de energie si de timp din care trebuie de care se foloseste pentru a progresa. Cum sa recunosti o relatie „vampirizanta“ atunci cand „calaul” ia infatisarea de inger?

„De cand m-am mutat cu prietena mea, mama ei isi petrece tot timpul la noi“, povesteste Mihai B., 28 de ani. „Ne aduce mancare, vrea sa ne spele rufele, ne cumpara mo­bila… A devenit insuportabil! Dar nu pot s-o trimit la plimbare, pentru ca stiu ca tot ceea ce face plea­ca din suflet.“

„I-am ridicat moralul unei prietene care tocmai di­vortase, luni intregi“, isi aminteste Maria M., 36 de ani, casatorita, cu doi copii. „Petrecea aproape toate weekend-urile la noi, imi telefona tot timpul, aveam grija de copiii ei pentru ca n-o lasau sa respire. Sotul meu mi-a deschis ochii: pe masura ce ea isi recupera e­nergia, eu mi-o pierdeam pe-a mea. M-am hotarat sa pun picio­ru-n prag in ziua in care m-a rugat sa am grija de copii, ca ea voia sa mearga la o sedinta de spa…“

Din placerea de a oferi

Pentru psihoterapeutul Adrian Monoranu, raportul calau-victima este din perspectiva inversa: nu exista vampiri, ci doar nevoie de a fi vampirizat, drept pentru care victima isi cere statutul de victima; iar impotrivirea nu se face fata de vampir, ci fata de sine insusi: „Un „vampir” isi imobilizeaza partenerul incitandu-i angoasele. „Victima” cedeaza pentru a evita o si­tu­atie de pericol (legata in special de vinovatie), astfel incat „vampirul“ nu ar fi altceva decat creatia slabiciunii victimei.

Ca victima prefera sa creada ca exista vampiri, mie imi pare o incercare de a scapa de responsabilitatea propriilor acte. In acest sens, oricine poate fi un vampir, daca este invitat.“ Iar tipurile de vampiri pe care le vom enumera indata nu sunt altceva decat formele pe care le ia relatia „nepotrivita” dintre asa-zisul vampir si victima in momentul in care victima isi da seama ca celalalt e un vampir si ca ea este o victima.

Amabil, trist sau star

„Nu voia sa ne despartim nicidecum. Stia ca nu-l iubesc, dar continua sa-mi aduca flori, sa ma invite la cina“, marturiseste Ligia C., administrator IT. Oamenii acestia sunt acolo, mereu, la fel de insistenti, de sufocanti… Daca unii vam­piri, ca acela a carui prada a fost Ligia, sunt identificati repede si anihilati, ceilalti actioneaza din umbra.

Buni psihologi, au grija sa isi imbuneze victima. Printre a­ces­tia se gasesc cei numiti „vampirii amabili“. Sunt persoane dependente, care, gandindu-se ca nu sunt la inaltime si neputand sa se descurce singuri, se ajuta de o persoana pe care o considera mai puternica decat ele, dar careia stiu sa-i exploateze slabiciunile. Inainte de inventarea psihologiei, un mare dramaturg francez, Moliére, i-a fixat excelent profilul in personajul Tartuffe. In piesa cu acelasi nume, Orgon joaca rolul victimei. El e un burghez bogat, sedus de Tartuffe, un escroc sentimental cu talent retoric. Orgon se lasa multa vreme pacalit, tot ceea ce-l intereseaza fiind starea sanatatii invitatului sau. O obliga pe fiica lui sa se casatoreasca cu cel pe care-l considera perfectiunea intruchipata, dar Tartuffe isi dezvaluie curand slabiciunile: lubric, avar, nesigur, mincinos, ticalos chiar. El nu inceteaza sa-i mai chinuiasca pe ceilalti decat pentru ca nu e in stare sa-si joace rolul pana la capat; binele trebuia sa invinga, dar oare in realitate se intampla tot asa?

Si in zilele noastre, vampirul e un impostor. La bi­rou, „vampirul amabil” este acela pe care il ajuti o data, de doua ori, apoi sfarsesti prin a-i face treaba. In cuplu, el este acela care cade in­tr-o dependenta afectiva totala de celalalt. Silviu tocmai s-a despartit de Monica, un „vampir trist”. „Fra­gi­lita­tea ei m-a atins la inceput, dar mi-am inteles greseala. Trebuia sa o sustin intotdeauna si sa iau decizii in locul ei. Nu mai aveam timp pentru mine. Si vazand-o deprimata, ajungeam sa vad si eu totul in negru!”

Se spune ca „bogatul nu crede saracului”. Iata ca nici saracul nu crede saracului, ca exista o competitie pentru locul privilegiat de exponent al suferintei. Altii cad in capcana „vampirului star“. Facand pe sedu­ca­to­rul, pe autoritarul sau pe fricosul, isi hipnotizeaza victima si o atrage pentru a prelua apoi controlul. Setea lui de atentii este de nes­ta­pa­nit. Pentru ca se simte exceptional, crede ca i se cuvine totul. De la femeia fatala la seful carismatic, acesti vampiri cauta sa il stapaneasca in totalitate pe ce­la­lalt, pentru a-l manipula.