Parteneri de cursa lunga

Alina si Liviu, de 7 ani impreuna
„Cu ea nu am simtit nevoia unei completari suplimentare“

Alina: Liviu are grija de mine, ma rasfata, nu-mi ingradeste libertatea si eu ador asta. Ma sustine in tot ce fac, mai ales in meseria mea de medic. A fost mereu langa mine in momentele cheie: c¢nd mi-am dat licenta, cand mi-am ales specialitatea… Suntem impreuna de sapte ani, timp in care ne-am iubit, ne-am certat si ne-am impacat. Avem temperamente destul de diferite, dar asta ne ajuta sa ne completam. El are calmul si stabilitatea de care eu am nevoie. In acelasi timp vine in cuplul nostru cu multa noutate si imprevizibilitate.

Minunat e ca nu facem nici un efort pentru ca legatura noastra sa reziste. Ne plac aceleasi lucruri, aceeasi culoare la gresie si aceleasi perdele, aceleasi filme si aceleasi flori… totul vine natural. Sigur ca ne mai si certam, pentru ca nu exista cuplu perfect. Mai ales cand suntem obositi si nu mai avem rabdare sa ne ascultam unul pe celalalt. Dar ne impacam usor. Nu „tinem la suparare“. In cinci minute suntem senini, ne cerem scuze si totul redevine la fel.

Liviu: Cred ca prietenia si iubirea au nevoie de spatiu. Eu am nevoie de spatiu in relatie. Si mai ai nevoie si sa te poti relaxa prin celalalt. Iata cum eu, cu toata natura mea profund infidela, de multi ani sunt barbatul unei singure femei. Alina e cea cu care eu reusesc sa am toate cele de mai sus. Este singura in apropierea careia nu am mai simtit nevoia unei completari suplimentare, a unui adaos. Imi place la ea ca, in anumite privinte, e mai cu picioarele pe pam¢nt dec¢t mine. Ma amuza ca e foarte ambitioasa. Sigur, are si tendinta de a complica lucrurile si de a se ingrijora excesiv. E in acelasi timp capabila de entuziasm efervescent si de incordare excesiva… Ma inc¢nta la ea sociabilitatea extraordinara, faptul ca iubeste oamenii, afectivitatea ei iesita din comun si exuberanta care ii defineste intreaga personalitate..