Prea des, prea rar… Este frecvența importantă?

De trei ori pe saptamana sau de trei ori pe luna? Sexualitatea nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu aritmetica. Si totusi… La mijloc – intre ceea ce credem ca e normal, ceea ce auzim de la altii si ce traim – se afla dorintele noastre.

„Sunt casatorita de noua ani si am, alaturi de sot, o viata sexuala implinita. Facem dragoste cu pasiune, dar nu prea des. De doua sau de trei ori pe luna.

Dar cand privesc in jurul meu, cand ii ascult pe prietenii mei sau cand citesc presa, am impresia ca sunt anormala. Imi puteti spune care este media raporturilor sexuale intr-un cuplu normal?“

Aceasta intrebare, primita la revista, ne-a mirat. Dictatele sexuale au devenit oare atat de puternice incat un cuplu fericit ajunge sa se indoiasca de implinirea pe care o traieste? „Cum fac ceilalti?“ ascunde totdeauna subtextul „sunt normal?“. Azi, diferenta dintre sexualitatea mediatica si cea individuala este atat de mare incat uneori poate deveni sursa de vinovatie.

Dar „imitatiile sau comparatiile nu sunt nici functionale, nici binevenite, pentru ca fiecare dintre noi e unic in felul sau. Asa cum ne plac mancaruri si bauturi diferite sau emisiuni diferite la televizor, asa avem si un ritm personal conform caruia ne place sa facem dragoste sau anumite moduri in care ne dorim sa relationam in pat cu partenerul nostru. Extrapoland, este ca si cum am compara portocale cu banane si mere cu kiwi. Toate sunt fructe, fireste, dar fiecare e diferit de celalalt“, precizeaza psihoterapeutul Anca Dontu.

Si in acest aspect al vietii, frecventa se dovedeste un aspect foarte important. Carmen, 28 de ani, 11 ani de experienta sexuala si cinci de vi­a­ta in comun: „Subiectul respectiv se mentine in centrul discutiilor… Partenerul imi da ca exemplu sondajele si povestile prietenilor lui, barbati care afirma cu totii ca au un minim de doua-trei raporturi sexuale pe saptamana si se intreaba daca libidoul meu nu e cam lenes. Dar eu sunt foarte multumita facand sex o data pe saptamana si sunt sigura ca nu sunt singura in aceasta situatie“.

Cum sa te linistesti si sa il linistesti si pe celalalt

Aceasta cautare permanenta a normalitatii a aparut recent. In trecut sexul era un subiect tabu, prin urmare nu aveai cum sa compari frecventa medie a raporturilor sexuale ale cuplului. In plus, viata sexuala era guvernata de frica de sarcina. Dezinhibarea comunicarii se nu­ma­ra printre rezultatele pozitive ale eliberarii sexuale. Insa, din cauza bombardamentului cu informatii, uneori nu mai putem distinge ceea ce simtim.

Psihologul Anca Dontu expli­ca: „La om e vorba de psihosexualitate; sexualitatea sa imbina si psihicul (emotionalul) si fizicul (hor­­­­­­mo­nalul). Nu putem ignora niciu­nul dintre planuri. E ceea ce ne deosebeste de animale. Daca fun­c­tionam dupa «trebuie» (n-am mai facut dragoste de trei saptamani, deci trebuie sa ma fortez asta seara), iesim din zona dorintei si intram in cea a obligatiei, a autoimpunerii“. Nu inseamna ca nu vom simti pla­ce­re si orgasm.

Dar daca dorinta noastra de a face dragoste nu e ni­mic altceva decat nevoia de des­car­ca­re nervoasa, celalalt va deveni un obiect folosit pentru a ne… masturba. Va lipsi tocmai intalnirea. Teama ca nu facem dragoste suficient de des se hraneste in egala masura din groaza de a nu fi la inaltime si din neglijarea faptului ca nici marimea sexului, nici durata actului, nici frecventa nu sunt neaparat factorii de succes ai implinirii sexuale.

„O viata sexuala implinita presupune ca ambii parteneri sa se simta bine cu sexualitatea lor, cei doi sa se intalneasca in dorinte si nevoi si sa existe cat mai putine frustrari de ambele parti, indiferent de marimea sexului sau de durata si frecventa raporturilor sexuale. Dovada virilitatii barbatului este mai importanta pentru confortul sau personal si doar secundar pentru fericirea cuplului. Daca barbatul se simte stapan pe sine, atunci va functiona mai bine si in cuplu, deci si partenera va fi mul­tumita“, precizeaza Anca Dontu.

Atunci cand inteleg, in mod in­constient, ca nu sunt dorite pentru ce inseamna ele, partenerele acestor barbati reactioneaza refuzand o sexualitate in care nu simt ca au locul lor. Dar, in egala masura, si femeile pot cauta dovezi: prin actul sexual urmaresc sa se simta dorite si atragatoare.

Este si cazul sotiei lui Alex, 38 de ani, nelinistita de frecventa sexuala din cuplul lor. Iata ce spune sotul: „Am un serviciu foarte stresant si din cauza aceasta libidoul meu este uneori afectat. Nu ma deranjeaza peste masura sa nu fac dragoste des, dar daca trece prea mult timp si nu fac dragoste cu sotia mea, ea se nelinisteste. Crede ca o iubesc mai pu­tin. M-a banuit chiar ca am o amanta. Are nevoie de sex pentru a sta linistita in ceea ce priveste sentimentele mele pentru ea. Ca sa nu-si faca griji sau sa intre la idei in mod inutil, am grija sa facem dragoste de doua sau de trei ori pe saptamana. In acest fel, ea e linistita.“

Cum să ne vindecam rănile anterioare

Cu siguranta, nu putem sa nu vedem in nevoia de dragoste indicii ale istoriilor personale. Legaturi dureroase din copilarie, complexe fizice, experiente anterioare nefericite, orgolii ranite – toate hranesc frica de a fi parasit si de a nu fi iubit, care ca­u­ta sa fie infirmata prin relatia se­xuala.

Astfel, dupa o prima casatorie nefericita, Florina, 49 de ani, isi marturiseste nevoia de siguranta: „Poate din cauza vietii mele conjugale de dinainte, poate din alt motiv, dar sunt extrem de atenta la frecventa raporturilor sexuale.

Mai intai, pentru ca este un moment magic. Apoi, pentru ca dincolo de planul fizic, este un moment de mare tandrete si intimitate. In plus, este pentru mine dovada ca iubitul meu ma doreste. Asta ma face sa fiu sigura de stabilitatea relatiei noastre. Sau de puterea mea de seductie la varsta de 50 de ani. Toate – in acelasi timp, fara indoiala…“. Sexul devine atunci o metoda de a ne confirma ca ce­la­lalt ne iubeste.