Putem trai fara sa facem dragoste?

Regasirea de sine

Unii oameni continua sa aleaga abstinenta ca pe o terapie, ca pe o perioada de tacere a corpului, necesara pentru a se regasi pe ei insisi. Farmecul si rasul Ilincai A. atrag privirile. Are 38 de ani, arata ca de 30, e foarte frumoasa. Povesteste cum niciun barbat nu a mai atins-o de opt ani: „Abstinenta pe care am ales-o nu este semnul unei nevroze sau al unei frici de sex. Am trait o viata sexuala mai degraba fericita. Dar, intr-o dimineata, l-am privit pe barbatul langa care dormisem si am realizat ca impartaseam intimitatea corpului meu cu cineva care nu imi stia intimitatea. Si mi-am pus intrebarea: la ce bun? Am rupt relatia, spunan­du-mi ca voi oferi totul sau nimic viitorului barbat din viata mea. De opt ani, nu ofer nimic. Si nu imi mer­ge rau deloc“.

Corneliu Irimia explica: „Daca alegem abstinenta (renuntarea la activitatea sexuala, inclusiv la masturbare), facem acest lucru fie de nevoie, fie pentru ca aceasta ne aduce un beneficiu puternic in plan moral. Este un mesaj adresat mie insumi sau lumii: „nu am nevoie de placere“, „sexul este murdar“, „este interzisa“, „sexualitatea este umilitoare“, „controlul este cel mai impor­tant“, „nu am nevoie de nimeni“, „sunt prea dezamagit“, „nu vreau sa fiu doar un obiect sexual“, „in familia mea se face dragoste doar cand vrei sa faci copii“, „in viata, sacrifici anumite lucruri pentru a obtine altele“. Abstinenta va aduce o frustrare sexuala, dar aceasta este puternic contrabalansata de sentimentul victoriei dat de obtinerea altor beneficii.

Ce loc acord sexului

De obicei, credem ca femeile sunt mai putin pulsionale decat barbatii. „Noua, femeilor, ne este mai putin greu sa traim fara sex, pentru ca avem o paleta mai larga prin care ne comunicam afectiunea“, considera Elena. „Pentru barbati, sexul este mijlocul prin care ei comunica tandretea – iata de ce ei sunt mai slab echipati“, adauga ea.

Daniel, 42 de ani, este abstinent de sase ani. Constrans sa se mute, ca urmare a unei alegeri pe plan profesional, a inteles foarte repede cat de dificil era sa intalneasca pe cineva intr-un orasel de provincie. „Bineinteles ca am chef. Ma masturbez, recunosc, de fiecare data cand simt nevoia. Dar sexul nu mi-a lipsit pana acum atat de tare incat sa ma duc la prostituate.“

Dorinta alunga frica

Asteptarea celuilalt – nu pentru a face sex, ci pentru a construi o relatie in care sexul are un loc natural – se numeste „anorexie sexuala“ si duce cateodata la vid sentimental. Sa faci dragoste nu este totusi vital, la fel ca a manca sau a respira. Sexualitatea ne ajuta sa traim: este o nevoie psihica, nu una fiziologica. Atunci cand situatiile de abstinenta se prelungesc in timp, la unii oameni exista riscul real de a rupe definitiv legatura dintre corp si minte. Si, pentru ca inconstientul se protejeaza foarte bine de durerea legata de lipsa, corpul adoarme… in­ce­ti­sor.

„La inceput, atunci cand simteam nevoia sa fiu cu un barbat, ma masturbam. Era o satisfactie instantanee si usor de obtinut. Aceasta dorinta s-a stins progresiv.“ Pentru a evita amor­teala, sportul, dansul, masajele sunt binevenite. Ele mentin contactul cu propriul corp, ne ajuta sa nu il uitam, sa continuam sa il iubim.

Povestea Frumoasei din Padurea Adormita: viata reincepe datorita iubirii. Mariana, 39 de ani, si-a intalnit sotul acum 18 luni, dupa sase ani de abstinenta. Ani petrecuti cu obiectivul clar de a se ocupa de ea, de a refuza compromisul sexului fara dragoste. In ziua in care l-am intalnit, lucrurile s-au inlantuit cat se poate de simplu. Imi era frica de acel moment, la fel cum imi fusese frica toata adolescenta mea de prima experienta se­xu­ala. Dar ma inselam. Corpul a regasit natural gesturi pe ca­re nu le uitasem. Dorinta a alun­gat frica“.

Psihanalistul Corneliu Irimia, membru al Asociatiei Internationale de Psihanaliza si presedinte al Asociatiei de Consiliere Psihologica spune:

„Sexualitatea nu trebuie refulata sub pretextul spiritualitatii“

Psychologies: Castitatea e o virtute in multe dintre religiile lumii. Cum este sublimata lipsa sexualitatii?
Corneliu Irimia: O greseala in educatia religioasa a copiilor si a tinerilor este incurajarea refularii sexualitatii: „sexualitatea este interzisa, este murdara, este inferioara, sa o anulam, sa o indepartam din constiinta, sa ne prefacem, in cor, ca nu exista!“. Dar, daca Divinitatea este iubire, Ea nu ne va cere sa ne negam, sa ne ucidem trupul. Sexualitatea nu trebuie refulata sub pretextul spiritualitatii. Ci sublimata*, pas cu pas, fara excese.

Cum poate sa stie cel care vrea sa in­tre in viata de manastire daca alegerea asta este posibila pentru el?
Daca ma aflu la poalele unui munte, nu este suficient sa spun ca vreau sa fiu in varf pentru a-l si atinge. Am nevoie sa urc, pas cu pas, este nevoie de un efort sustinut. La fel, pentru un potential ascet, nu ii este suficient sa isi spuna: „De maine renunt la tot, la viata mea obis­nu­ita, voi fi un sfant.” Este nevoie de un e­fort indelungat, de o innobilare a sim­turilor, a gandurilor, de sublimarea sexu­alitatii (si a agresivitatii). Si nu de refulare, negare. Iar acest lucru presupune o schimbare a intregii personalitati.

*Sublimare – In viziunea lui Freud, energia erotica se poate exprima doar partial, din cauza reprimarii (din partea societatii, a propriului eu, etc.). Prin sublimare insa, ea se transforma in realizari culturale (mai ales in arta). Asadar, sublimarea este transformarea energiei sexuale in ceva mai inalt, un fapt cultural.

Text de Catalin D. Constantin
Foto: dreamstime.com