Să AȘTEPȚI sau să UIȚI?

Unii dintre noi spun că este dureros să aștepți pe cineva. Alții spun că este dureros să uiți pe cineva.

Am pus întrebarea asta pe TikTok, adăugând părerea marelui actor Anthony Hopkins care spunea că : „..cea mai grea durere vine atunci când nu știi dacă să aștepți sau dacă să uiți…”

Cum era de așteptat, părerile urmăritorilor mei de pe TikTok au fost împărțite, în funcție de experiențele trăite de fiecare în viața amoroasă.

Mi s-a părut interesant răspunsul venit din partea unei doamne care a scris: „din punctul meu de vedere, ca femeie, când trebuie să aștept… acel bărbat nu este pentru mine… și privesc spre viitor unde nu va trebui să aștept, ci va curge de la sine din ambele părți!”.

Este ceva adevăr în acest fel de a privi. Dar, pentru a lua o decizie corectă în privința așteptării persoanei plecate, cred că este nevoie să ții seama de mai multe amănunte: motivul plecării (invocat dar și cel dovedit a fi adevărat), de cât timp a plecat, ce sentimente ai față de acea persoană, dacă ați discutat revenirea persoanei (termen, în ce condiții) …

Altfel, să aștepți așa de dragul așteptării – fără nici o motivație – se numește timp pierdut aiurea. Ca să nu mai vorbesc de starea proastă la care te auto condamni din cauza incertitudinii.

Poate că vă vine greu să credeți dar există astfel de persoane, care așteaptă fară să li se propună acest lucru, nu au o limită de timp în așteptare (nu și-au propus) și nu cunosc dacă va fi recompensată așteptarea.

Încă mă mai minunez că unii mai cred în mitul suflet pereche UNIC și îl caută „cu lumânarea” în fiecare persoana nou întâlnită.

Ei bine, în momentul în care acest adept al mitului găsește o mică asemănare între persoana întâlnită și prototipul inventat de mintea lui și observă că așa-zisa poveste de dragoste nu se desfășoară conform scenariului, se naște o adevărată dramă.

Drama vine din acea unicitate a „sufletului pereche”, că odată pierdut, se pierde și acea șansă la iubire.

Cu ocazia lansării programului „Magia Feminității în Cuplu” am stat de vorbă cu femei de diferite vârste, singure (fără partener) sau într-o relație de cuplu nefericită. Toate aveau ceva în comun >>> nefericirea în plan sentimental și dorința de a trăi într-o relație de cuplu în care să existe iubire și pasiune.

Cele singure, care urmat programul pas cu pas și nu au lipsit de la nici o întâlnire de consiliere individuală cu mine, au avut succes în găsirea partenerului potrivit.

Iar cele care erau deja într-o relație au reușit să-și recucerească partenerul și chiar (în unele cazuri) să evite situația de divorț.

Dar au existat și persoane pe care am refuzat să le primesc în program, pentru că nu au îndeplinit cele 3 condiții de disponibilitate:

–      Timp = să dorească să aloce timp pentru programul pe cele 6 luni : partea teoretică (1 înregistrare video /săptămână) și practică (meditatii și exerciții scurte atunci când acestea însoțesc lecția săptămânală)

–      Sentimente = să dorească să ofere iubire sub toate formele partenerului ales (indiferent de experiențele avute în trecut)

–      Bani = să-și achite c/val. programului conform înțelegerii de comun acord (integral sau în rate)

Printre cele care au avut aceste discuții (gratuite) cu mine, premergătoare intrării în program am întâlnit și unele care credeau în mitul sufletul pereche unic. Și, mi-e greu să vă explic câtă suferință își pricinuiau singure.

Povestea pe scurt a unei astfel de persoane:

„S-a îndrăgostit de un bărbat însurat care i-a promis că se vor căsători după ce se pronunță divorțul, care era în desfășurare. Dar a trecut timp și nu s-a întâmplat nimic. Toată această tărăgănare a făcut-o pe clienta mea să poarte discuții interminabile cu El, dar și să caute dovezi pentru a afla adevărul.

Și, când cauți găsești : minciuni peste minciuni. Singurul adevăr spus de El era că într-adevăr căsătoria lui era pe „butuci” , adică prielnică divorțului. Soția își dorea divorțul pentru că după atâtea escapade ale soțului, avea deja un amant. Dar, soțul înșelat nu mai dorea să plece, așa din răzbunare, ca să-i facă în ciudă soției.

După ce minciunile lui au fost date în vileag, a găsit de cuviință s-o părăsească pe clienta mea, pe motivul că nu l-a crezut, a fost băgăcioasă și nu a avut răbdare (câtă?)”

Nu știu dacă ați reușit să urmăriți șirul evenimentelor din poveste și să vă faceți o idee despre situația clientei mele.

Poate că pentru mulți dintre voi este clar răspunsul la întrebarea: „Să AȘTEPȚI sau să UIȚI ?”

Dar, clientei mele nu i-a fost clar. Drept pentru care a început să se învinovățescă pentru că și-a pierdut sufletul pereche căutând dovezile minciunii în telefonul lui.

Și-a cerut iertare pentru neghiobia ei (?), l-a rugat să se întoarcă, i-a promis că n-o să se mai repete… Dar el nu a mai vrut să revină.

În asemenea cazuri, persoana părăsită inventează scuze pentru comportamentul duplicitar și lipsit de angajament al celui care a plecat: traume din copilărie, a crescut fără tată, are probleme la serviciu…

Dar astfel de înțepeniri într-o așteptare nejustificată, are în ea o doză de masochism, lipsă de respect și de iubire de sine, care atrag apoi scăderea valorii personale atât în ochii proprii cât și în ochii celorlalți.

La un moment dat este nevoie să renunți la povestea asta de iubire idealizată, care a fost doar în capul tău.

Este cazul să-ți treci ființa ta în prim plan și să-ți construiești propria bunăstare emoțională mergând mai departe în viață fără a mai depinde de cineva.

Cu prietenie, Magdalena

P.S. Ajută-ți prietenii trimițându-le acest mesaj.