Scenarii „antifrica” in iubire

Coabitarea

O sa ne intelegem? Se pregatesc sa se mute impreuna. El, foarte ordonat, nu are decat o te­­­­mere: „O sa-i suport dezordinea?“ Ea, care se culca devreme, se pa­­­­­nicheaza: „Se culca atat de tarziu du­pa cum spune?” Sunt stabilite fundamentele en­ti­ta­tii numite „cuplu”, chiar daca el nu este inca gata.

Fiecare se poate a­ra­ta asa cum este cu adevarat si poate iesi din parada seductiei. Are loc a­tunci o alta descoperire: cea a vie­tii de zi cu zi si, odata cu ea, teama de a „spar­ge” propria imagine, de a de­­­­cep­tiona sau de a fi deceptio­nat/a de partener. Pentru a evita a­ces­te surprize neplacute, prima re­gu­la este cea a prudentei: nu va grabiti sa traiti impreuna. Coabitarea par­ti­ala este un excelent test: weekend-uri, o saptamana din cand in cand, va­­­­cantele impreuna permit distingerea visului de realitate.

Impartasirea valorilor

Ne gandim la acelasi lucru? Cand cinam la prietenii nostri, el povesteste glumind ultima cearta si impacarea in pat. Ea, suparata: „Cum poate fi vorbi despre asa ceva?” Pana atunci, era „indra­gos­tit” si nu existau prea multe discutii „serioase”. Pe masura ce se inves­teste in relatie, impartasirea placerii nu mai este suficienta. Cea a valorilor – libertate, sinceritate, fidelitate – devine esentiala in construirea unui cuplu solid.

Pentru a se intelege si a gasi un echi­li­bru, partenerii au ne­voie de repere comune. Or, a­ceste valori depind de istoria familiala a fiecaruia, de educatia sa, de drumul personal. Teama de „in­com­pa­ti­bi­litate” poa­te sa compromita cons­truirea unui cuplu solid. La fel de compro­mi­ta­toare este si cre­area de scenarii spe­cifica am­be­lor sexe, nefiind nu­mai apanajul femeilor, asa cum s-ar putea crede in mod gresit.

Comunicarea este singura solutie pentru a te asigura ca re­latia merge bine pe aceleasi baze. Orice atitudine a partenerului nostru care ne-a dis­pla­cut, chiar lezat, ar trebui sa fie ocazia unei discutii profunde si a unei puneri la punct. Nu este vorba de a renunta sau de a-l face sa re­nunte la valorile lui, ci de a­jun­ge la un respect reciproc, a gasi un teren comun si a elimina po­sibile tensiuni si neintelegeri distructive relatiei.

Investitia Imi iubesc intr-adevar relatia?

Traiesc impreuna de un an, fericiti. Ea viseaza: „De ce nu am cumpara un apartament, cu o camera in plus?” El refuza: „Suntem foarte bi­ne asa, de ce sa facem o schimba­re?”

Este momentul alegerilor in doi: modul de viata, copilul, casa si pri­­oritatile. Construirea „casei cu­plu” modifica legaturile cu prietenii si parintii nostri. Ii vedem mai pu­­tin, ne culpabilizam. Angoasa schim­barii este accentuata cand co­pi­ii din precedentele legaturi intra in joc. Teama cea mai frecventa es­te atunci de a privilegia una sau alta dintre parti in favoarea sau in detrimentul alteia.

In acest stadiu, trebuie sa alegem sa investim in cuplu inainte de toate, pentru ca el sa faca fata problemelor cotidiene si sa se afirme in exterior. Decat sa ne culpabilizam, mai bine sa ne intrebam: imi place cu a­de­varat relatia pe care o avem? Cred in ea? Vreau ca ea sa se con­so­­lideze si sa dureze? Daca ras­pun­sul la aceste intrebari este afirmativ, ordinea prioritatilor este stabilita. Ra­mane sa ni le asumam.

Imi mai este inca teama? Cincisprezece ani mai tarziu, viata in comun este rodata, verificata, cei doi au trecut deja prin crize care le-au clatinat si apoi le-au adancit iu­birea. Ea nu se mai nelinisteste e­ven­­tual decat pentru copii: „Cel ma­re lua BAC-ul? Sotul meu? Pare ca e bine…” El: „Serios? Crezi ca sotia mea s-a schimbat?” Cuplul si-a gasit o identitate, si-a construit propria istorie. Prins de rutina, a in­­­­­­cetat sau uitat sa-i mai fie teama. Par­tenerul nostru pare „castigat” pe viata.