Sexualitatea intre sacru si profan
Dictatura orgasmului, tiranie a placerii, mercantilizare a corpului… Psihanalistul Jean Michel Hirt este unul dintre primii care au subliniat pericolele unei sexualitati organice care nu serveste decat ei insasi: placerea de dragul placerii.
„Un corp-masina, intretinut pentru placere sau pentru reproducere, iata care este modelul dominant al culturii noastre, un model iesit din pornografie“, observa terapeutul.
„In masura in care sexualitatea este de ordinul profanului, cand nu mai credem ca este de sorginte divina si avand un corp care ne apartine in totalitate si pe care il putem folosi fara a angaja afecte sau emotii sau constiinta…“
De fapt, ne putem elibera de morala si de norme pentru a inventa un alt fel de sexualitate. Una care pune corpul in centru, care il elibereaza, care ii reda inteligenta, cea senzoriala si relationala.
„Este miza a ceea ce eu numesc «iubire sexuala», o sexualitate legata de dimensiunea spirituala si care permite accesul la spirit, prin intermediul corpului si carnii, acest loc al afectelor si intimitatii“, spune Jean Michel Hirt.
Asta implica capacitatea de a merge catre necunoscut si catre celalalt si poate fi de ordinul unei iluminari. Spiritualitatea nu este ceva abstract.
Sexologul Alain Héril evoca proximitatea intre cuvintele „sacrum“ (os la baza coloanei vertebrale) si „sacru“.
In filozofia hindusa Kundalini, energia sexuala este descrisa drept un „sarpe de foc“, localizat la nivelul sacrum-ului, care se descolaceste in timpul relatiei sexuale si care face sa circule energia vitala in tot corpul, unind astfel omul si cosmosul.
„Dimensiunea spirituala a sexualitatii nu poate fi atinsa decat iesind din corp“, insista Alain Héril. E nevoie sa fie pusa in centru, intr-un fel iubitor si constient.“
Accesul la un nivel mai inalt decat sinele nu se poate face decat daca ne asumam riscul unei relatiii intime. Sexualitatea spiritualizata este, asadar, in mod esential prezenta iubitoare de sine si de celalalt. Daca nu exista niciun mod de utilizare, nicio harta, sase cai de acces pot totusi sa ne apropie de aceasta dimensiune sacra.
Considera spiritualitatea drept o cautare personala
Brigitte Martel, gestalt terapeuta, arata riscurile pe care sexualitatea sacralizata le poate intamplina in cautarea de performante. „Imperativul de a comunica impreuna in cautarea extazului este echivalentul cautarii obsedate a or-gasmului sau a erectiei perfecte.“
Spiritualitatea nu este un adjuvant pentru salvarea sau sublimarea unei relatii. „Este o cautare personala, ale carei efecte se vad in simtirea sexualitatii, nu a cautarii acesteia“, nuanteaza Catherine Bensaid.
Meditatie, rugaciune, relaxare, dar si cautarea frumusetii, binelui, adevarului… Toate aceste aspiratii si practici favorizeaza trezirea unei constiinte mai atente, mai iubitoare si mai creative in momentul iubirii.
Traieste cu tot corpul
In tantra, ca si in bransele psihocorporale ale terapiei, accentul se pune pe corpul partener, in-grijit si privit cu toata bunavointa. „Este un templu, loc sacru, care ne permite sa fim constienti de noi insine si sa putem intra in relatie cu ceilalti“, spune Alain Héril.
„Sa ne amintim acest lucru des, pentru a-i acorda toata tandretea noastra.“ Sa ai grija de el, sa ii procuri senzatii, sa iti largesti astfel senzualitatea, sa-ti descoperi zonele erogene, iata cum poti intra in dialog cu tot corpul.
„In momentul intalnirii senzuale, tot corpul va vibra si va reactiona, se va dilata si se va deschide catre celalalt si catre o alta dimensiune.“
Abandoneaza-te cu incredere
Pentru psihologul Catherine Bensaid, sexualitatea sacra nu poate exista decat in abandon, daca acceptam sa fim cu adevarat dezbracati, la propriu si la figurat, fara jena, in fata celuilalt.
Cand cei doi sunt in aceasta calitate a relatiei, ei intra intr-un „dincolo de corp“, acolo unde facem dragoste cu totul. Abandonul trup si suflet: mushtoku, „Fara scop sau spirit al castigului“ – asa cum spun maestrii zen atunci cand descriu starea de spirit care favorizeaza trezirea la constiinta.
Pentru ca este vorba despre dorinta fara proiectie, despre a te arata activ si pasiv, asa cum spunea maestrul indian Swami Prajnanpad.
Daca o asemenea postura nu este usor de adoptat spontan, este pentru ca ne aflam intr-o cultura a controlului mai degraba decat in cea a relaxarii“, spune Alain Héril. „Abandonul necesar celebrarii corpului si sufletului cere incredere in sine si in celalalt.“
