Sunt femeie, imi plac femeile

Subiect controversat inca in Romania, homosexualitatea si bisexualitatea provoaca ridicari din sprancene. Dar, inainte de a judeca, ar trebui sa intelegem. Iata confesiunea curajoasa a unei femei cu preferinte mai putin clasice.

Sunt o femeie matura. Sunt designer si scenograf. Pe plan profesional, pot spune ca am ajuns unde mi-am dorit, dar inca nu sunt cea mai buna. Daca exista excelenta in acest domeniu (probabil ca exista, intr-o ierarhie facuta de noi, o ierarhie imaginara, dar valabila). Dar la varsta pe care o am si doar cu forte proprii, pot spune ca mi-e bine cu mine. Am terminat Facultatea de Arte Plastice, Sectia Scenografie, in Bucuresti, si am avut marea sansa sa-mi practic profesia.

Imi plac femeile
Sunt femeie si imi plac femeile, da, asta m-ati intrebat. De ce nu mi-ar placea? Sunt niste fiinte care se maturizeaza prematur, dupa pa­re­rea mea, sunt pline de intrigi si de framantari si, in plus, frumoase – si acum ma refer atat la frumusetea exterioara, cat si la cea nevazuta.

Contrar a ceea ce crede lumea – ca pe o femeie o atrage la alta o anumita parte masculina –, ei bine, pe mine m-a atras, in primul rand, feminitatea lor, dragalasenia si timiditatea, vointa, slabiciunea si pu­terea cu care se lupta si cauta fe­­ricirea si implinirea. Dupa pa­­re­rea mea, dar s-ar putea sa gresesc, femeile au in plus o armonie interioara, o subtilitate si o dorinta de frumos. Chiar daca sunt menajere sau arhitecte, contabile sau croitorese; ele cauta in tot si-n toate frumosul si armonia, asa cum o percep ele, in functie de educatia dobandita.

Femeile mai au in plus… intuitia, un instinct pe care putini barbati il poseda, dar pe care orice femeie il are inca din adolescenta. Mie asta imi place. Nu, nu ma atrag femeile masculine. Dar le pot accepta si le pot intelege. De ce trebuie sa te consideri barbat atat timp cat esti femeie si iti asumi acest lucru? Chiar daca iti plac, intamplator, complet intamplator… femeile! Eu cred ca o femeie ar trebui sa fie feminina, tandra, afectuoasa, delicata, joviala etc. Nu cred ca trebuie sa incercam sa devenim ceea ce nu suntem, pentru ca riscam sa cadem in penibil, pentru noi, in primul rand, dar si pentru cei de langa noi.

Cat despre atractie, si mai ales despre atractia femeie-femeie… hmmm, la prima intalnire nu cred ca poti gandi prea multe! In primul rand, exista „chimia“ dintre doua persoane, un fel de fascinatie reciproca. Abia apoi apare atractia fi­zi­ca. Fata de o femeie simt si eu cam ce simte un barbat pentru o ea. Sau viceversa… Sentimentele sunt la fel, poate intensitatea lor este diferita – de la caz la caz. Nu pot analiza in profunzime asa ceva. Ma limitez la a-mi trai din plin aceste emotii. Nu vreau sa le ucid.

A fi diferita
Pentru mine, conditia femeii atrase de o alta femeie a fost ceva complicat si, la inceput, am perceput-o drept ceva nefiresc. Important e sa ne asumam ceea ce suntem si sa trecem peste ,,ce zice lumea“, atat timp cat trecem cu demnitate si traim frumos. M-am indragostit de-o femeie la varsta de 27 de ani. Pana atunci am avut relatii doar cu barbati. Pur si simplu, s-a intamplat si nu regret ca am intalnit-o.
Poate ca nu mi-a picat tocmai bine cand am constientizat ce anume simteam. Dar, cu timpul, mi-am asumat sentimentele si felul meu de a fi.

Dar, sigur, m-au atras barbatii si chiar am iubit un barbat! Nu am renuntat la acest tip de relatie, dar aproape toate incer­carile mele hetero au fost destul de superficiale si nu pot spune ca m-au facut fericita! Poate ca nu a aparut persoana potrivita mie, dar, daca se va intampla, indiferent ca e barbat sau femeie, ma voi bucura pe deplin de relatie.

Eu si ceilalti
Lumea barfeste pe oricine si din orice, asa ca am avut si eu parte de tot felul de insinuari, am auzit tot felul de discutii – mai mult sau mai putin pertinente –, care pot spune ca m-au sacait, dar care nu m-au afectat. Nu m-am ascuns in fata parintilor si a prietenilor, iar daca s-a aflat despre mine, cum ca mi-ar placea si femeile, mi-am asumat lucrul acesta si nu imi e rusine cu el. Atat timp cat nu epatez si stau in banca mea, pana la urma oamenii doar barfesc, dar te apreciaza si in plan profesional pentru ceea ce esti tu ca om.

Dintre tabuurile mele: nu m-as saruta cu o femeie in public. Asta n-as face-o, pentru simplul fapt ca sentimentul meu este ceva mult prea frumos si intim in­cat sa-l pot imparti cu toata strada, cu lumea; n-as face asta nici cu un barbat… sa fim bine intelesi! Mi se pare o chestie care tine, in primul rand, de educatie si, in al doilea rand, de intimitate. Dar la pacea asta interioara nu am ajuns asa, simplu. Am traversat un proces de acceptare la inceput, dar acum sunt impacata cu ceea ce sunt si cum simt. Mi-e bine in pielea mea, mi-e bine cu mine si nu vreau sa schimb absolut nimic!

A consemnat Iuliana Alexa
Foto: Guliver / Taxi