Unde NU există Încredere, NU poate exista IUBIRE

Ai încredere totală în cineva ?

Mi-e teamă de răspunsul tău, pentru că nici eu nu știu dacă există, în afară de 1 – 2 persoane care mai sunt în viață, cineva în care să am încredere totală.

Am făcut cunoștință cu aceasta noțiune de încredere totală cu mulți ani în urmă, într-un workshop de dezvoltare personală.

Mentorul nostru, un binecunoscut (atunci ca și acum) autor, trainer și speaker în dezvoltare personală ne-a antrenat într-un joc, periculos zic eu acum, groaznic ziceam atunci.

Ne-a așezat în cerc. El s-a poziționat în centru la o distanță aproximativ egală cu înălțimea lui.

Ca să știm ce urmează ne-a explicat regulile jocului :

• El își va pune mâinile pe piept (pentru a nu avea tendința să le folosească) și va închide ochii.
• Va lua o poziție țeapană ca o scândură și se va lăsa apoi, să cadă în gol cu toată greutatea, într-un mod neanunțat (necontrolat)
• Fiecare dintre noi aveam sarcina de a-l prinde când ajungea să cadă în dreptul nostru, pentru a nu da cu capul de pământ și a se accidenta.

Jocul semăna puțin cu acel Hopa-Mitică, o jucărie a copilăriei mele, o păpușică din plastic care avea la bază un fel de plumb. Plumbul acela îl făcea să revină în poziție verticală ori de câte ori încercai să-l ții culcat.

Mentorul nostru nu se ridica singur. Noi îl prindeam și îl aducem la poziția verticală. Apoi el îsi dădea drumul din nou la întâmplare.

Era un bărbat (și este și acum) de statură medie (chiar sub medie) dar bine legat. Se vedea ca face sport. Deci, nu era nici prea greu, dar nici prea ușor.

S-a întâmplat ca în timpul jocului să cadă și în dreptul meu. Nu pot să vă spun cât m-am speriat. Eram și atunci, ca și acum, destul de slăbuță și fără prea multă forță în brațe.

Nu-mi mai amintesc bine, dar l-am prins cu multă greutate, ajutată fiind de încă cineva de lângă mine, care a anticipat dezastrul.

A atins ușor cu capul podeaua, dar nu a deschis ochii și jocul nu s-a întrerupt decât atunci când El a considerat că majoritatea dintre noi au participat la experiment.

Ne-a explicat apoi că ăsta a fost un test de încredere, la care ar fi bine să ne gândim.  Pentru că în viață este necesar să avem încredere și în oameni pe care nu-i cunoaștem suficient de bine și pentru care nu garantează nimeni.

Și totuși, chiar dacă nu-i cunoaștem, îi vom alege ca parteneri: de cuplu, de afaceri, de călătorie…

Ai nevoie uneori să dai “credit” celor din jur. Nu poți purta o platoșă care să te ferească de eventualele lovituri. Nu ai cum.

Știi cum se spune: “stai lângă un om o viață și tot nu-l cunoști suficient”.

Și este normal. Pentru că și acel om, la fel ca tine, este într-o continuă schimbare.

Neîncrederea naște neîncredere.

Dacă tu alegi să te protejezi ridicând în jurul tău un zid, celălalt va crede că nu ai gânduri curate față de el.

Și va construi la rândul lui nu numai un zid, ci și un șanț adânc cu apă, ca în vremea războaielor de altă dată.

Și uite așa, începe o întrecere între voi de “care pe care” se protejează mai bine, ca și cum ați fi inamici – fără ca măcar să fi ajuns să vă dovediți relele intenții.

De fapt cam așa stă situația în multe cupluri de azi.

Și apoi ne întrebăm de ce nu există iubire.

Acolo unde NU există Încredere, NU poate exista IUBIRE.

Încrederea este unul dintre PILONII unui cuplu trainic, armonios și de lungă durată.

Tu ai încredere totală în partener(ă) ?

Dacă NU, Cum ar fi să ai ?

Poate că nu ai cum să-ți imaginezi situația asta.

Cineva, cândva, ți-a strecurat această sămânță de neîncredere. Poate odată cu acea restricție “n-ai voie sa vorbești cu străinii”, sau poate altădată … când ai observat că părinții tăi aleg să se mintă între ei, să își ascundă bani unul de altul …

Totul începe în mica copilărie. Dar efectele se văd abia la vârsta adultă.

Nu (mai) poți da vina pe cei care te-au crescut. Acum ești pe picioare tale și te poți scutura de toate convingerile care te împiedică să fii bine cu tine și cu ceilalți.

Pe neîncredere nu se clădește nimic. Nici afaceri, nici relații…

Certurile pornesc de la neîncredere, de la ideea că celălalt “fură gazul”(cum se zice), adică nu-i aduce suficientă fericire = nu-i pasă decât de propria lui(ei) persoană.

Și cât de frumos este atunci când El și Ea se pot baza unul pe celălalt.

Cât de multe se pot obține împreună când este încredere deplină. Cât de frumoasă este viața lor.

Nu-i afectează ce este în afara căminului lor. Poate să cadă guvernul, să se ducă de râpă economia … Ei doi sunt bine, sunt o forță împreună.

Dacă nu aș fi văzut, nu ți-aș fi povestit acum.

Dacă vrei și tu o astfel de relație frumoasă, hai să-ți prezint programul „Magia Feminității în Cuplu”. Programează-te singură la o consiliere gratuită AICI!

Cu prietenie, Magdalena

P.S. Ajută-ți prietenii trimițându-le acest mesaj.