Virginitate şi ipocrizie
La douăzeci și opt de ani, sunt încă virgin. Însă, ceea ce mă deranjează, mai mult decât fecioria mea, este ipocrizia care domnește în jurul acestui subiect. Să mă explic: auzim adesea fraze de genul: „Important este să găsim persoana potrivită, indiferent de vârstă” sau „Nu este nicio rușine, niciodată nu este prea târziu” … Sincer, eu m-am săturat să tot aud ideile astea. Persoanele care promovează acest raționament sunt aceleași care chicotesc atunci când vine vorba despre o a treia care a avut o primă relație sexuală la o vârstă considerată a fi înaintată.
Recent, am vorbit cu doi veri de-ai mei (de ambele sexe) despre o tânără din familia noastră care își pierduse virginitatea la vârsta de douăzeci sau douăzeci și unu de ani. Și cu această ocazie am avut confirmarea că, în ceea ce priveşte pierderea virginității, până și oamenii „de încredere” pot avea un discurs ambivalent: față în față, sunt plini de cuvinte frumoase și de așa-numitul bun simț; iar pe la spate totul este batjocură, lipsă de respect și insinuări. De parcă am fi retardați sau am avea o problemă, doar pentru că nu am făcut sex înainte de o vârstă considerată „limită”.
Așadar, le cer psihologilor să abordeze aceste situaţii cu francheţe și să nu ne mai spună nouă, celor virgini, că trebuie să ne păstrăm încrederea în noi. Să nu ezităm să spunem asta persoanei pe care o dorim, pentru că va înțelege. Cele două persoane cărora m-am confesat sunt psiholoaga mea și cea mai bună prietenă a mea. Un bărbat care are încredere în două femei şi care știe că poate avea încredere doar în ele … Din păcate, însă, nu mai văd pe nimeni altcineva, pe această planetă, care să mă poată asculta fără ca mai apoi să chicotească în spatele meu.
În concluzie, dacă sunt virgin, deși simt de ceva vreme dorința de a fi cu femei, este probabil din vina mea … Dar este departe de a fi în exclusivitate a mea, căci și ceilalți au de-a face cu asta!
Un articol scris de Victor, 28 de ani
Traducere de Ana-Maria Cetăţean
