De ce se plictisesc copiii atât de ușor

„M-am plictisit!” – o frază care îi face pe mulți părinți să tresară. Deși suntem tentați să o vedem ca pe o problemă ce trebuie rezolvată imediat, plictiseala copiilor este, de fapt, o fereastră către creativitate, autocunoaștere și dezvoltare. Dar de ce apare atât de frecvent? Și mai ales, de ce pare că cei mici se plictisesc mai ușor ca oricând? Hai să vedem care sunt câteva dintre cauzele cele mai comune și ce putem face în legătură cu ele.

„M-am plictisit!” – o frază care îi face pe mulți părinți să tresară. Deși suntem tentați să o vedem ca pe o problemă ce trebuie rezolvată imediat, plictiseala copiilor este, de fapt, o fereastră către creativitate, autocunoaștere și dezvoltare. Dar de ce apare atât de frecvent? Și mai ales, de ce pare că cei mici se plictisesc mai ușor ca oricând?

Hai să vedem care sunt câteva dintre cauzele cele mai comune și ce putem face în legătură cu ele.

Creierele copiilor sunt „setate” pe stimulare constantă

Copiii au un sistem nervos în formare și un creier care absoarbe informația ca un burete. Ei caută în mod natural noutatea, explorarea și jocul. În mod ideal, tu, ca părinte, trebuie să-i găsești ceva de făcut, iar aceste idei de activități pentru copii sunt excelente, distractive și educative. Când nu primesc suficientă stimulare sau când activitățile li se par repetitive, se instalează rapid senzația de plictiseală.

De asemenea, copiii mai mici nu au încă abilitățile cognitive dezvoltate pentru a-și organiza singuri timpul sau pentru a-și găsi ocupații pe cont propriu, motiv pentru care cer ajutorul adulților sau se simt „blocați”.

Accesul constant la tehnologie le scade toleranța la „gol”

Trăim într-o eră în care ecranele sunt peste tot. Desenele animate, aplicațiile interactive și jocurile video oferă o stimulare intensă și instantanee. Problema? Acest tip de divertisment condiționează creierul să aștepte mereu recompense rapide și vizuale.

Când un copil obișnuit cu telefonul sau tableta se confruntă cu o activitate mai lentă sau liniștită (cum ar fi o carte sau un joc de imaginație), creierul său poate percepe acel moment ca fiind „gol” sau „plictisitor”. În realitate, este doar lipsa suprastimulării cu care s-a obișnuit.

Plictiseala vine și din prea multă organizare

Paradoxal, copiii care au un program strict, plin de activități structurate – cursuri, teme, ateliere – pot ajunge să se plictisească mai des în momentele libere. De ce? Pentru că nu au avut ocazia să-și dezvolte propriul mecanism de auto-divertisment sau să-și asculte propriile nevoi.

Timpul liber este esențial pentru dezvoltarea imaginației și a autonomiei. Dacă totul este planificat, copilul nu învață să se „joace singur” sau să își gestioneze plictiseala în mod creativ.

Nevoia de atenție mascată

Uneori, când un copil spune că se plictisește, el de fapt cere atenție emoțională. Vrea conexiune, validare sau pur și simplu companie. Plictiseala poate fi un mod indirect prin care încearcă să atragă atenția unui adult ocupat sau preocupat.

În aceste cazuri, o conversație caldă, câteva minute de joc împreună sau pur și simplu prezența conștientă a părintelui pot face minuni.

Plictiseala este uneori o etapă necesară

Chiar dacă pare greu de acceptat, plictiseala este o emoție valoroasă, potrivit Today’s Parent. Ea poate fi un spațiu fertil pentru creativitate, reflecție, descoperirea propriilor interese și chiar relaxare. Copiii au nevoie să se confrunte cu acest „gol” pentru a-l umple cu ceva ce vine din interior, nu din exterior.

În loc să fie „reparată” imediat, plictiseala poate fi însoțită și acceptată: „Te simți plictisit acum? Interesant… oare ce ai putea inventa?” Uneori, din plictiseală se nasc cele mai frumoase jocuri și idei.