Dr. Anne Pleșuvescu: Efectul bumerang
Ultimii ani ne-au pus, oameni și organizații, în fața unor experiențe dure, unice, în urma cărora am descoperit că, dincolo de responsabilitate, rezultate financiare, abilități profesionale ori îndatoriri de serviciu este nevoie de ceva mult mai intim și mai puternic. Este nevoie de bunătate, empatie, generozitate, toleranță, un set complex de comportamente și valori ce poate fi condensat într-un singur cuvânt: devotament.
De fapt, timpul este cel care ne-a convins că au rămas stabile și sănătoase organizațiile autentice, cele în care oameni și lideri au înțeles că scriu aceeași poveste și trebuie să ridice împreună punți care să le consolideze relațiile, crezurile și obiectivele. Și tot timpul este cel care a confirmat și ceea ce spunea Alexandre Dumas cu mulți ani în urmă: „Când primejdia e mare, inimile devotate se caută”.
Cât de important a fost să ne căutăm și să fim împreună, dar și ce mutații valorice au suferit în acești ani virtuți fundamentale precum loialitate, fidelitate, devotament, sunt doar două dintre subiectele pe care le-am pus sub lupă împreună cu prima mea invitată din Cover Story-ul acestei ediții, dr. Anne Pleșuvescu, Trainer&Executive Coach, founder Innerchords.
Anne, tu ești un om dedicat profesiei, pe care ai „tratat-o” complex, ba chiar ai aprofundat-o și dincolo de știință. Din experiența ta de lucru cu oamenii, a fost Covid un catalizator organizațional, social? Sau ceea ce am văzut noi ca semne de empatie și solidaritate au fost doar insule de bine ridicate forțat într-un ocean mai agitat ca niciodată?
Pandemia a avut un efect de stimulare a solidarității, compasiunii și bunăvoinței la începutul ei. După ce oamenii au început să se lovească de nenumărate greutăți care au fost generate de acest context, natura umană a început să își spună cuvântul. Mă refer la impulsul pe care toate ființele îl au: nevoia de a evita durerea și de a-și genera plăceri. Pandemia a generat suferință și a tăiat accesul la multe surse de plăcere. Acest lucru a generat frustrare, anxietate, frică, tristețe. A fost extrem de greu. Apoi a apărut războiul. Alt stres enorm. Alte frustrări. Nu cred că această situație a avut rol de purificare a emoțiilor la nivel de conștient colectiv. Dimpotrivă, ceea ce s-a întâmplat i-a convins încă o dată pe oameni că societatea pe care au creat-o e coruptă, dispusă să sacrifice oamenii pentru câștigul personal. Acest lucru s-a văzut în organizații, așa cum s-a văzut și la nivel global. Liderii au căutat soluții care au conservat status quo-ul, de multe ori în detrimentul grupului mare, și au targetat pe cât posibil un câștig personal cât mai rapid și cât mai mare.
Citește continuarea articolului pe Revista CARIERE.
