Am nevoie de spatiu personal

Chiria e mai ieftina la comun

Fie pe toata perioada studentiei, fie dupa incheierea acesteia, foarte multi tineri aleg sa stea cu chirie. Ei ori nu revin in orasul natal, ci raman in cel in care si-au efectuat studiile, ori revin acasa, dar nu doresc sa locuiasca iar cu parintii. Chiria este o alta ocazie de a experimenta locuitul cu alte persoane, daca esti in cautarea unui pret mai mic.

„Imediat dupa facultate, m-am mutat cu chirie, iar cu Alma, colega mea de apartament, ma intelegeam destul de bine. Era linistita, fiecare avea camera ei si ne vedeam doar seara, cand veneam de la munca. Eram la fel de retrase amandoua si nu ne deranjam prea mult. Lucrurile s-au schimbat insa cand a venit si prietenul Almei sa locuiasca cu ea. Lasa mizerie in urma lui, nu spala vasele (de multe ori si ea le lasa nespalate), iar folositul baii deja era o lupta pentru teritoriu… in special dimineata. Nu am suportat si mi-am cautat ceva cu chirie in alta parte, intrucat acest apartament il gasise ea“, isi aminteste Ioana.

Cand locuiesc mai multi intr-o casa, fara a fi rude sau cuplu, fiecare are responsabilitatile lui: isi cumpara mancarea, consumabilele si fiecare plateste partea lui de datorii ale casei. Cel putin, in teorie, asa ar trebui sa fie.

Ce ne facem insa atunci cand unul dintre locatarii casei se serveste constant din proviziile noastre, oricare ar fi ele? Ocazional, mai trecem cu vederea… oricui i se poate face pofta de muraturi si sa ceara din borcanul vecinului. Cand insa remarcam ca ne cresc cheltuielile, intrucat se dubleaza consumul, luam atitudine.

„Cea mai neplacuta experienta a fost cand am locuit cu un prieten cu care imparteam si acelasi loc de munca. Ne intelegeam bine si asa am hotarat sa inchiriem amandoi acelasi apartament. Din pacate, dupa sase luni, odata cu restructurarile, colegul meu si-a pierdut locul de munca. Initial, am crezut ca isi va cauta ceva si va remedia situatia. Oricum, nu imi venea sa pun problema platii chiriei, ma gandeam ca si asa e deprimat. Dar dupa trei luni in care am platit singur cheltuielile casei, i-am spus ca nu il mai pot ajuta si ca va trebui sa plece. Evident, s-a suparat pe mine, ca nu il inteleg, si nici pana azi nu mi-a dat inapoi banii cheltuiti in contul lui. Macar atunci mi-am dat seama ca, daca m-am descurcat trei luni, imi permiteam sa locuiesc singur!“, ne povesteste Mihai, consultant IT.

„Daca ne uitam la optiunile de locuit, fiecare aduce cu sine provocarea sa. Singuratatea poate fi o provocare pentru cei care nu sunt obisnuiti cu ea si, in acelasi timp, la nivel financiar va fi mai costisitoare. A locui in gazda, presupune o supunere cat de mica fata de «regulamentul de ordine interioara» ce poate restrange libertatatea. Iar a imparti un apartament aduce cu sine o constanta negociere intre colocatari si cresterea gradului de acceptare neconditionata“, explica psihologul Ioana Agachi, psihoterapeut.

Cu iubitul sau cu iubita (Proba de foc in cuplu)

Este minunat cand, intr-un cuplu, cei doi se hotarasc sa se mute impreuna. Au mai mult timp de acordat unul altuia si este unul dintre pasii care arata ca este o relatie serioasa. Dar cand Fat-Frumos sforaie in fiecare noapte si isi lasa sosetele prin camera, iar Ileana Cosanzeana isi lasa firele de par din cosite pe gresia din baie, basmul se supune legilor lui Murphy.

Desigur, acesta este doar un exemplu – si chiar unul banal –, pe care il poti corecta prin discutii cu partenerul, ceva mai multa atentie sau tolerarea unor „neajunsuri“. Cand insa partenerul tau are un comportament care te deranjaza, iar schimbarea lui iese din discutie, intra in discutie… adevarate certuri!

Pe principiul „te iubesc, dar ma calci pe nervi“, fie unul dintre parteneri este dominant si regleaza comportamentul nedorit al celuilalt, fie incearca sa-l tolereze, din iubire, si isi adanceste frustrarile pe care le simte.

„Pana sa locuim impreuna, Cezar venea des pe la mine si ramanea peste noapte. Nu m-a deranjat asta pana cand, mutandu-se cu mine, el tot ca un musafir se purta. Nu ma ajuta la curatenie intrucat mereu isi gasea altceva de facut, doar ca sa fie ocupat, iar la cheltuielile casei contribuia cand ii mai ceream eu bani. Mi-am dat seama ca sunt un fel de hotel all-inclusive pentru el si am avut o discutie serioasa dupa catva timp. Cand mi-a expus parerea lui, ca treburile domestice «apartin femeii», i-am spus si eu ca in scenariul lui barbatul este cel care sustine financiar casa si persoana de langa… ceea ce nu era cazul lui. S-a mutat inapoi la parinti, pentru ca i s-a parut ca incerc sa il controlez. Nu regret ca am incheiat relatia“, isi aminteste Daniela, medic stomatolog.

Ioana Agachi enumera etapele prin care trecem atunci cand ne mutam, spunand ca „exista o prima faza de bucurie, de entuziasm, mandrie si un sentiment aproape infinit de libertate, independenta, cand totul este cumva perfect. Urmatoarea faza este una a realitatii, cand obiectivitatea revine si putem face deosebirea intre toate punctele pozitive ale mutarii si cateva aspecte negative – fie inmultirea brusca a responsabilitatilor, fie ciocniri administrative cu noii parteneri etc.

Toate acestea se afla inca la o distanta suficient de mare de noi, incat sunt neglijabile, deci nu le simtim foarte puternic in plan emotional. Nu acelasi lucru se poate spune despre faza a treia, cand apare frustrarea, enervarea, deznadejdea, atat conflictul interior, cat si cel exterior“.

Pentru anumite cupluri, viziunea diferita asupra locuitului impreuna poate duce la despartiri. Totusi, raman de baza negocierea si discutiile deschise cu partenerul, in care ne expunem dorintele intr-un mod corect, fara a-l critica sau condamna pentru comportamentele lui. Indiferent care sunt neintelegerile, in momentul in care avem un teritoriu comun, il vom imparti astfel incat sa fie confortabil pentru toata lumea. Pentru ca, asa cum ii facem celuilalt loc in viata noastra, asa trebuie sa ii facem si in casa.