Am un copil cu autism
Este important sa cultivam si sa intarim un climat de incredere totala si siguranta in sanul familiei. Iar pe langa climatul dintre noi, parinti si copil, este nevoie sa se creeze treptat o conexiune si cu alte persoane.
Apropierea si legarea prieteniei cu terti apropiati si disponibili afectiv nevoilor copilului sunt esentiale si il ajuta sa inteleaga procesul de socializare.
Dar rabdarea celor implicati este cruciala. Trebuie sa ii castige increderea si sa nu reactioneze ca si cum se simt jenati sa fie in jurul lui.
De exemplu, la inceputul terapiei, odata, cand ne intoarceam acasa cu autobuzul si am trecut prin fata sediului Televiziunii Romane, copilul a inceput sa insiruie posturile TVR: «TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Info…», din nou si din nou.
Pentru toti ceilalti era ciudat, dar eu saream in sus de bucurie pentru ca vorbea, observase ceva si comunica ce vazuse.
Incercam mereu sa gasim jocuri educative, activitati de dezvoltare a motricitatii, de comunicare, de adaptare si integrare in jocurile celorlalti copii.
Fiecare joc pe care il facem are o latura terapeutica. In acest moment, cautam o activitate extrascolara, unde sa isi consume energia, pentru ca are foarte multa. Si pentru a o consuma, alearga ori sare, lucruri ce nu sunt conforme regulilor sociale.
Fiul meu a invatat, lent, sa fie sociabil. Acum stie sa se joace, sa initieze o discutie sau sa raspunda atunci cand i se vorbeste. Are un vocabular bogat, se exprima corect si cursiv, initiaza comunicarea spontan, leaga prietenii si participa activ la jocurile copiilor, este tolerant si afectiv, interactioneaza, saluta, raspunde la intrebarile adultilor.
Inainte de terapie sau la inceput, nu simtea nevoia sa se joace cu ceilalti copii si nici nu reactiona fata de factori externi. Familia noastra s-a extins, si acum are o surioara mai mica. Ne era teama de felul cum va reactiona fata de ea, insa este foarte protector si afectuos, ii citeste povesti seara.
Un copil cu autism poate invata intr-o scoala obisnuita, depinde de gradul de recuperare. Nu pot sa precizez un prag procentual anume, dar, daca se poate integra, locul lui este intr-o scoala din sistemul public de invatamant.
Si educatorii au nevoie de educatie. Fara indoiala ca totul depinde de atitudinea si disponibilitatea invatatorilor. In primul rand, integrarea in colectiv si adaptarea la cerintele curiculei scolare necesita o atentie putin mai accentuata din partea acestora.
In momentul de fata, majoritatea cadrelor didactice nu este suficient informata si instruita in legatura cu nevoile specifice ale copilului diagnosticat cu autism. La intrarea in clasa I a copilului meu, majoritatea parintilor a intrebat cum se manifesta aceasta afectiune, daca este «contagioasa» , «de cand nu mai aude copilul», ca ei cred ca este bine sa mearga la o scoala speciala.
Sfaturi pentru parinti ca mine? Sa nu piarda timpul cautand raspunsul la intrebarea «de ce?» sau «cine este vinovat?» (timpul este foarte pretios). Sa ceara ajutorul specialistilor adevarati, sa se inarmeze cu multa rabdare si credinta si sa fie pregatit pentru eforturi financiare consistente si pe termen lung. Terapia recuperatorie costa si nu face minuni rapid.
Nu in cele din urma, un lucru foarte important (care, din pacate, nu se intampla in majoritatea cazurilor) este ca familia sa ramana in continuare unita, prezenta si implicarea ambilor parinti usurand intregul efort de recuperare.“
