Anii de gimnaziu – Sa ii incurajam si sa ii protejam pe cei mici
SA II PUNEM LIMITE FARA A-L STRESA
Elevul de gimnaziu are nevoie de autoritatea justa, binevoitoare, care tine seama de fragilitatile sale pasagere.
Asta inseamna sa ii fie incurajata munca, sa nu fie puse standardele nici prea sus, nici prea jos, sa fie responsabilizat, dar fara a fi abandonat, sa ne interesam de el, dar fara a-i invada spatiul.
Destabilizat interior, atras de numeroase lucruri din afara scolii, el are nevoie de un cadru clar.
Ceea ce inseamna sa fie incitat sa lucreze la ore fixe, sa ii fie limitat accesul la calculator, sa ii fie incurajate activitatile sportive sau artistice, pentru canalizarea energiei.
Provocarea parintilor: sa ii urmareasca de aproape viata scolara, dar sa nu se focalizeze pe performanta. Trebuie sa stie ca o presiune prea mare il poate demotiva.
Adolescentul incepe sa munceasca si pentru el si nu doar pentru a face placere parintilor. Inutil sa i se spuna: „Pentru tine muncesti“, mai bine i se stimuleaza dorinta de invatare.
Lectura revistelor sau a romanelor, calatoriile, discutiile cu cei mari, in care i se cere si lui parerea… iata, pe scurt, ce inseamna sa nu punem presiune, dar sa fim acolo pentru el.
Acestea functioneaza mai curand pentru cei care trec de clasa a cincea. Cei din clasa a sasea sau a saptea, care descopera viata, au si ei nevoie de protectie si de… cocon.
SA IL INVATAM SA TREACA DE OBSTACOLE
Nu este un secret ca adolescentul din 2011 se descurajeaza repede. Este primordial ca parintii sa il invete sa depaseasca obstacolele din orice tip de
invatare. Mai ales ca anumiti ani scolari sunt mai grei decat altii.
Parintii trebuie sa sustina elevul, ca acesta sa nu se descurajeze, si sa incerce iar si iar. Pana cand pricepe ce i se cere si progreseaza.
Parintele care isi ajuta copilul sa-si repereze nevoile si ii subliniaza acestuia punctele forte, ii da acestuia confort personal si stima de sine.
Ceea ce il va face pe copil mai puternic in fata obstacolelor vietii. Asta inseamna sa nu ne concentram pe note si sa nu subliniem erorile.
Pentru a ajunge aici, parintele trebuie sa aiba in minte ca evaluarile de la scoala nu dau seama decat despre competentele de la un anumit moment, ele nu sunt expresia valorii copilului. Nu este „prost“ daca esueaza, nici „genial“ daca ia numai zece.
SA VORBIM DE BINE SCOALA
Discursul ambiant tinde sa delegitimeze institutia scolara. Cum sa respecte un adolescent profesorii daca parintii spun ca acestia sunt incompetenti?
Cum se poate el interesa de scoala daca i se spune ca „in ziua de azi nu mai faci nimic cu scoala?“. Adolescentii, ei insisi in echilibru instabil, au nevoie sa simta legatura dintre adulti (parintii si profesorii) pentru a gasi sens in ceea ce acestia ii invata.
Revine parintilor sa regleze ceva ce nu le convine, cu profesorii, si acestia din urma sa nu ii acuze pe parinti prea lesne de laxism acasa, cu copiii.
Pentru reusita copiilor este esential ca parintii sa se intalneasca regulat cu profesorii, nu doar pentru a le evalua nivelul, ci si pentru a vorbi despre copil, nevoile sale…
Trebuie evocat „adolescentul“, separat de „elev“. Trebuie sa ii fie clar elevului de gimnaziu ca ceea ce invata il ajuta sa devina cetatean si il ajuta sa se construiasca.
Daca el simte ca adultii importanti pentru el se implica si ii dau chei de intelegere a lumii in care traieste, el se va implica, la randul sau, in ceea ce invata.
COPILUL TAU ESTE DEMOTIVAT DACA… mai multe dintre semnele de mai jos se manifesta cateva saptamani la rand:
- Nu i se pare interesant ceea ce invata,
- Repeta ca profesorii sunt „idioti“;
- Nu se poate trezi dimineata;
- Uita sa-si noteze temele;
- Uita acasa temele, chiar daca le-a facut;
- Nu recupereaza lectiile la care a lipsit;
- O face pe prostul, in clasa si pierde vremea;
- Sta retras in clasa;
- Sta cu orele in fata calculatorului;
- Merge des la cabinetul medical;
- Se plange de oboseala si doarme la ore.
Editare de Violeta Rusu
