Anii de scoala primari – Siguranta, dar si frustrare

SA CONSTRUIM PUNTI INTRE SCOALA SI CASA

Sa nu-si gaseasca locul la scoala este principala sursa de demotivare la copii, care nu se simt implicati in ceea ce invata. Fenomenul se amplifica odata cu trecerea catre anii de gimnaziu, dar el se instaleaza in anii de scoala primara.

Pentru a-l evita, parintii trebuie sa construiasca punti de legatura intre scoala si casa, intre ceea ce copiii invata la scoala si viata cotidiana. Aceste „pasarele“ il ajuta pe scolar sa gaseasca sensul intre informatiile disparate pe care le invata.

Cand facem impreuna o prajitura, poate deveni o ocazie ludica de a invata impreuna inmultirea, plimbarea prin padure permite explorarea lumii insectelor. Astfel, pe teren sigur, copilul se simte la adapost si curiozitatea lui este stimulata. Emotia isi gaseste si ea locul in invatare.

Daca ii place sa invete la gramatica si memoreaza conjugarile, asta se intampla poate pentru ca bunica ii spune povesti. Placerea se construieste prin exemplu si comunicare cu parintii. De aceea, acest tip de transmitere trece prin „munca impreuna“, si timpul in comun (si mai putin) – prin discursurile lungi.

Si chiar daca mormaie la ideea de a merge la muzeu, merita sa insistam, pentru ca, in sinele lui, copilul o cere. Are nevoie ca adultul sa ii descopere noi teritorii. Lectura revistelor de actualitate, adaptate la varsta lui, poate contribui la acest fapt.

SA IL PUNEM IN FATA FRUSTRARII

Una din marile achizitii ale anilor de scoala primara este deprinderea autonomiei. Acest fapt presupune ca vom insoti copilul pe drumul sau, dar ii vom respecta varsta. Dar trebuie sa aiba si chef!

Prezenta invaziva a ecranelor si obisnuinta de a consuma incurajeaza pasivitatea si placerea pe termen scurt. Or, intoleranta la frustrare nu este compatibila cu efortul cerut de invatare. Parintii au interesul, de foarte devreme, sa limiteze folosirea calculatorului si sa nu raspunda cererilor copilului, pentru a favoriza in el dorinta de a actiona.

Ei pot, de asemenea, sa refuze cumpararea unei jucarii, sa nu faca ceva in locul copilului, daca acesta esueaza, sau sa nu ii propuna mii de alte activitati daca se plictiseste. In fine, pot sa il invete sa lucreze tot mai mult singur, ramanand alaturi, in caz de dificultati. Decat sa ii caute ei documentele necesare unui proiect, mai bine il invata unde sa caute. Si asta presupune sa accepte rezultatul imperfect…

SA II DEZVOLTAM INCREDEREA IN SINE

Invatarea presupune o serie de riscuri: sa nu priceapa, sa se insele, sa se supuna ironiei… De aceea, increderea in sine este indispensabila reusitei scolare. Exista patru tipuri ale acesteia: increderea in inteligenta lui, in cunostintele si competentele sale, in capacitatea sa de a lua o decizie, in capacitatea lui de a duce la capat o treaba.

Fiecare copil are cel putin un aspect asupra caruia parintii se pot focaliza pentru a dezvolta si celelalte tipuri. Exemplu: elevul care este muncitor, dar care are totusi rezultate slabe, poate crede in inteligenta sa, dar nu si in cunostintele sale.

Trebuie, asadar, sa i se arate ca doar metoda sa de lucru este in joc, niciodata persoana lui. Revine fiecarui parinte sa repete si sa intareasca increderea – de un tip sau de mai multe – care lipseste. Avand o privire binevoitoare si lasand copilul sa-si testeze aceasta incredere.

COPILUL TAU ESTE DEMOTIVAT DACA… jumatate din semnalele de mai jos se instaleaza mai mult de trei saptamani:

• Spune ca invatatoarea nu il iubeste (sau ca el nu o iubeste pe ea);
• Refuza ajutorul, chiar daca are nevoie;
• Il doare burta cand pleaca la scoala sau isi uita acasa din lucruri;
• Crede ca nu va reusi si vrea sa fie asigurat ca da, va reusi;
• Ieri, stia lectia pe de rost, azi nu mai stie nimic;
• Nu vrea sa vorbeasca despre scoala;
• Spune ca invatatoare tipa;
• Regreta gradinita;
• Daca e la gimnaziu, regreta anii de primara;
• Nu are prieteni la scoala.

  Editare de Violeta Rusu