Now Reading
As fi curios despre orice este mai degraba o calitate

As fi curios despre orice este mai degraba o calitate

Revista Psychologies


Care vi se pare simptomul actual cel mai relevant al lipsei de educatie (din perspectiva sociologului) in cel mai general sens? Dar in particular?

A.B.: Neacceptarea diferentei si atitudinea conservatoare a tinerilor din Romania. Daca la 16-18 ani nu te revolti intr-un fel sau altul, daca ai o scara valorica identica celei a parintilor sau a bunicilor – ba chiar mai conservatoare (vezi studiul Soros de anul acesta, in care se spune ca tinerii din Romania sunt xenofobi, au atitudini de respingere fata de nou, sunt in general blazati si imbatraniti prematur), atunci intreaga societate are o problema.

Iar mare parte din ea vine din lipsa de educatie in sens general, acea educatie care ar incuraja in mod ideal creativitatea, inovatia, si care are la baza interogarea oricarei practici – in mod constructiv, evident.
In mod particular, unul dintre rezultante este xenofobia si retragerea in sine, spiritul non-civic as spune. Lipsa atitudinii civice si a ideii de bun comun.

Inteleg prin aceasta neimplicarea in treburile societatii, iar cand acest lucru se face, el se face de ochii lumii. Cultura voluntariatului este relativ slaba si este absenta increderea in celalalt. Si astfel tinerii sunt condamnati la domesticitate (vezi articolul meu din Critic Atac, http://www.criticatac.ro/6921/exilul-in-domesticitate-sau-despre-invatarea-practicilor-spatiului-public/), ei nu reusesc sa ajunga la stadiul descentrarii, un stadiu al maturitatii psihologice.

As mai adauga faptul ca increderea si fericirea sunt corelate statistic. Adica cele mai fericite tari sunt cele in care gradul de incredere in oameni este cel mai ridicat (Islanda este cel mai clar exemplu).

Este necesara si o educatie a vietii private? De exemplu, este necesar sa invete copiii cum sa rezolve un conflict, cum sa acorde primul ajutor, ecologia etc., sau acestea sunt detalii pe care le deprind mai tarziu?

A.B.:
Evident, cred ca deja le-am trecut la lista de dorinte de reforma.


Cum vedeti ca au evoluat moravurile in acest sens? Pe ce ar trebui pus accentul in timpul celor „sapte ani de acasa“?

A.B.: Pe deschidere! Pe schimbarea atitudinii parentale, de la interdictie spre responsabilizare. Copiilor din Romania le este interzis orice in spatiul public, oferindu-li-se totul in spatiul privat, ceea ce devalorizeaza „publicul“ in sens larg. De cate ori nu auziti „lasa ca iti dau eu acasa“ ? Culmea, promisiune care nici macar nu este tinuta de cele mai multe ori. Insa acesta este primul pas catre dezangajarea viitorului adult cu spatiul public al diversitatii – in care ar putea sa actioneze fiind constient de rezultate.

De obicei, la noi, copiilor li se interzice orice si sunt amenintati cu un esec fundamental sau cu oprobriul public: „Nu face aia, nu te duce acolo, nu pune mana ca o sa cazi/o sa te lovesti/e rusine…“. Mai rau, ei nu sunt obisnuiti sa isi gestioneze esecul, nu invata ca esecul e parte din orice activitate. In consecinta, copiii nu invata responsabilitatea, ci externalizeaza controlul.

In schimb, orice devine permis daca nu „esti vazut“ – caci nu are de cine sa iti fie rusine. De aici si pana la coruptie, e doar un pas. Coruptia si mita se invata de mic in relatia cu parintele, care iti ofera recompense doar daca ii faci pe plac.

Ati observat ca in Romania oamenii prefera sa vorbeasca la negativ si incepandu-si frazele cu „nu“? E un refuz fundamental de deschidere la prezent, in subconstient, si inoculat in cei sapte ani de acasa (cand se formeaza de fapt circuitele neuronale fundamentale).

Si, apropo, doar de vreo doi ani au disparut placutele cu „nu calcati pe iarba“ si s-au inmultit garduletele de plasa. Este insuportabil! In orasele civilizate se fac picnicuri pe iarba in parc.


Cum credeti ca ii influenteaza (daca are vreo influenta) pe copii revenirea la predarea religiei in scoala? Este ea o miscare pedagogica anacronica sau nu?


A.B.:
Tocmai am vorbit despre laicizarea invatamantului. E important ca Istoria religiilor sa fie predata de catre specialisti in istoria religiilor si nu de preoti sau reprezentanti ai oricarui cult. E bine sa evitam
indoctrinarea religioasa de orice tip.

Si este important ca elevii sa fie expusi tuturor teoriilor existente in acest moment – Originea Speciilor, a lui Darwin, daca nu ma insel, nu prea a fost reeditata de multe ori pe la noi. Nu stiu daca se preda in scoala, dar ar trebui. O alta mare absenta este educatia sexuala –, care ar trebui predata de la varste destul de mici si poate ca si parintii ar putea sa ia niste cursuri in acest sens.


E adevarat ca generatiile tinere au drept „modele de rol“ personajele indoielnice de la televizor? (Exista, parca, niste focus grupuri…) Are asta o influenta pe termen lung? Are media un rol antieducativ? Cum s-ar explica el?


A.B.:
Depinde ce intelegem prin educatie. In sens larg, media educa. Insa daca modelele de rol propuse sunt indoielnice, evident ca efectele sunt negative.

 

 

Interviu de Iuliana Alexa

 

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top