Autoritatea părintească pozitivă: cum să cultivăm inteligenţa emoţională a copiilor?
Dacă ascultăm ce ne spun copiii noştri, dacă îi facem să se simtă acceptaţi şi ţinem cont de emoţiile lor, îi ajutăm să se construiască pe ei înşişi ca fiinţe umane independente. Acesta este principiul pe care se bazează autoritatea părintească pozitivă, reprezentată în Franţa de psihoterapeuta Isabelle Filliozat. Dar cum să procedăm, zilnic? Explicaţii şi sfaturi pentru a‑i sprijini cât mai mult pe părinţi…
Psychologies: De ce trebuie să acordăm o importanţă atât de mare emoţiilor pe care le simt copiii noştri?
Isabelle Filliozat: Sentimentul identităţii se bazează pe conştiinţa de sine şi pe conştientizarea emoţiilor. Dacă un copil nu are dreptul să exprime ceea ce simte, dacă nimeni nu este dispus să îl asculte când se plânge, dacă nu poate povesti că este furios, că îi este frică, dacă nimeni nu îi ia în seamă sentimentele şi nu îi confirmă că ceea ce simte este just, se poate să ajungă până la stadiul în care îşi va şterge din conştiinţă ceea ce simte cu adevărat. Fie nu mai simte nimic în interiorul lui, fie se instalează în el o emoţie „permisă”, în locul adevărului său emoţional. Autoritatea părintească pozitivă ne propune să parcurgem drumul invers: să‑l ascultăm, să‑l acceptăm şi să‑i confirmăm emoţiile, pentru a‑l ajuta să se construiască pe el ca persoană şi să existe ca individ. Ajutorul pe care i‑l aduce adultul îi este necesar pentru a nu fi invadat şi copleşit de sentimente, pentru a învăţa să‑şi canalizeze energia, să‑și exprime nevoile într‑un mod care să fie acceptat de societate, pentru a ști dacă nu se pune în pericol când se lasă purtat de emoţii.
Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie a revistei Psychologies.
Un articol scris de Flavia Mazelin Salvi
Traducere de Anne‑Marie Andrei
