Care (mai) este varsta maternitatii?

In cazul meu, insa, nu stiu daca e vorba doar de varsta. Ca sa fiu sincera, nu cred ca am avut rabdare niciodata… Virtutea asta mi-a lipsit. Dar ceea ce vreau sa spun este ca am platit tumultul tineretii cu oboseala de a fi mama tarziu. Am inteles acum, dar la ce imi mai foloseste(?), ca mama trebuie sa fii pe la 25, 30. Si dupa e bine, dar e mai greu: nu mai ai rabdare, nu mai stii sa te joci, nu mai ai timp pentru asta, iar viata ta are deja un curs prestabilit… Cum sa-l mai strici? Unde sa mai bagi leggo, playmobil, sau plastilina? Cu toate acestea, copilul meu e ratiunea mea de a fi. Singurul meu regret este ca atunci cand el va avea 18 ani, eu voi implini 56. Dar asta ma ambitioneaza sa arat bine si atunci. Iar azi nu mai concept viata fara fiul meu. Parca a fost cu mine dintotdeauna si stiu sigur ca voi fi alaturi de el mereu.“

„M-a apucat depresia, cred ca sunt o mama batrana“

Cristina B., 40 de ani

„Cand l-am facut pe Stefan, mi-au venit in minte toate temerile. De fapt, ti se cuibaresc gandurile astea in cap fara sa le chemi tu prea mult. Te trezesti cu ele. M-a apucat depresia, ca sunt o mama batrana, ca va avea 20 de ani cand eu voi avea 56 si voi fi prea batrana sa il inteleg. In plus, nu voi fi destul de puternica sa-i cresc copilul lui atunci cand il va avea. Iar daca va dori sa aiba un copil la 30 de ani, eu voi avea atunci 60. Cred ca la 60 de ani, bunicii isi doresc si ei nepoti mai maricei, pentru ca nu mai au atata rabdare cu bebelusii. Dar a trecut. Acum ma bucur de prezent si imi spun ca am avut, la randul meu, parte de o perioada lunga de… huzur.”

Varsta corpului fizic este subiectiva

Psihologul principal Gina Chiriac, de la clinica Med-As, explica semnificatia varstelor maternitatii azi.

In general, aparitia intr-un cuplu a primului copil, in mod ideal ar trebui sa apara din starea de implinire ce rezulta din relatia celor doi parteneri. Dar un copil nu se naste pentru a servi unui scop, unei nevoi a mamei sale, ci se naste pentru el insusi, el daruieste doar existand. Uneori, o femeie isi doreste un copil, sa il creasca, si in acest fel sa compenseze ceea ce i-a lipsit ei in copilarie. Dar starea de mama nu este o rezolvare pentru acea instanta psihica numita „copilul interior“. Unele femei au tendinta sa proiecteze nevoile propriului „copil interior“ pe ceea ce cred ele ca le-ar aduce maternitatea ca stare.

Alteori, o relatie neimplinita cu partenerul de cuplu se transforma in dorinta de maternitate si atunci femeia isi imagineaza ca adevarata iubire si implinirea se gasesc in acest rol de mama. Dar rolul de mama nu este un substitut al rolului de sotie sau de iubita. Este adevarat ca ambele definesc starea de implinire a feminitatii, dar nu se confunda.

Uneori, un copil apare inainte de 35 de ani; alteori, femeile au copii la 40 de ani si, in cazuri exceptionale (si din ce in ce mai multe in ultima perioada, gratie stiintei), un copil vine si la 56 de ani: recent, Printesa Lia a Romaniei l-a nascut pe printul Carol Ferdinand!

Dar nu toate femeile au aceste posibilitati, si atunci cand pragul de varsta limita (care este stabilit diferit de fiecare femeie) se apropie, apare o senzatie de graba, frica, deznadejde sau resemnare… Unele femei isi pun problema aparitiei primelor semne de batranete si incearca sa aduca starea de maternitate in viata lor tocmai pentru a prinde ultimul tren.

Unele femei binecuvantate cu un copil dupa 35 de ani, s-ar putea sa aiba mai multa experienta de viata decat cele care au un copil la 20 de ani, insa fiecare dintre ele traieste generic, pentru prima oara, prin aceasta experienta. O mama – indiferent de varsta, indiferent de specie, daca stam sa ne gandim – are resurse nebanuite de rabdare si disponibilitate necesare unui copil mic, gasind uneori solutii spectaculoase de a rezolva problemele atunci cand este vorba de puiul ei. In acest caz, varsta corpului fizic este subiectiva. Nu ea este cea care face diferenta de atitudine.

Ceea ce conteaza de fapt, este varsta psihologica. Maturitatea spirituala face diferenta si ofera resursele necesare cresterii si educarii copilului. Este posibil uneori ca unele femei, indiferent de varsta, sa aiba alte prioritati intr-un anumit moment al vietii lor decat sa aleaga sa fie mame. Si nu este nimic rau in a nu-ti dori un copil. Este perfect normal, tocmai pentru ca fiecare fiinta umana este unica si are propria viata, propriul sistem de valori. Fiecare femeie este libera sa aleaga cand sa devina mama sau daca sa devina mama.

In societatile traditionale, aceste alegeri erau aproape de neconceput atat timp cat unul dintre rolurile primordiale ale femeii era sa dea nastere copiilor, iar o familie era definita doar in aceste conditii. In societatile moderne, timpul fizic concret si rolurile sociale ale femeii, au redus din importanta majora a rolului matern, mai ales in randul femeilor tinere si educate. Dorinta de a se implini prin cunoastere, printr-o cariera, printr-o relatie de cuplu, printr-o viata moderna, in care socializarea, prietenii, calatoriile, spectacolele, cluburile, intalnirile mondene sunt tot atatea posibilitati in care o femeie isi poate investi timpul, energia, visurile, viata. Pentru femeile contemporane, aceasta noua abordare a vietii de zi cu zi ofera noi perspective – modalitati surprinzatoare de rezolvare a nevoilor constientizate sau nu, cum ar fi nevoia de afirmare, de iubire, de stima de sine, de implinire, care odata, nu demult, erau asimilate maternitatii.

Insa starea de implinire a acestor nevoi nu vine din realitatea obiectiva, ci din perceptia pe care fiecare femeie o are asupra realitatii obiective. De aceea se si numeste „stare“! Este foarte important sa constietizam adevaratul motiv pentru care ne dorim un copil. Si daca vrem sa il aducem pe lume ca sa ne implineasca, atunci este bine sa mai reflectam… Poate incepem acest dialog interior, aceasta pledoarie pentru maternitate cu ce anume ii oferim noi lui!