Copiii au prioritate

Copiii din familiile sarace, care nu isi permit strictul necesar, sunt privati de copilarie. Sunt foarte multi cei care nu reusesc sa ajunga in scoli, nevoiti sa lucreze de la varste foarte mici, pentru a spori cumva veniturile familiei.

Nu au perspective si se obisnuiesc prea devreme cu greutatile si responsabilitatile. Sigur, nu este un subiect nou, nu-i asa?

Cu toate acestea, cati dintre noi am fost preocupati sau am incercat sa ne implicam pentru a ajuta cumva astfel de copii?

Copilul crescut cu lipsuri materiale este deja un om matur si deprimat, care stie devreme foarte exact ce nu vrea. Nu vrea o viata ca cea pe care o are. I-ar placea mai mult (dar ii lipseste indrumarea, sprijinul) dreptul de a copilari.

Resursele ii sunt limitate, iar educatia lui nu este concentrata pe dezvoltare, ci pe supravietuire. Cel mai bine cunoaste limitele, iar preocuparile lui sunt reduse.

Si totusi, un astfel de copil va da dovada de o determinare si o sarguinta mai mari decat ale unui copil dintr-o familie fara astfel de probleme.

Tocmai pentru ca, de mic, el este orientat spre gasirea solutiilor si rezolvarea problemelor.

Copii care supracompenseaza

„Andrei este, poate, cel mai bun elev al meu din ultimii ani. Este atent la ore, invata mereu, are temele facute, isi doreste sa afle cat mai multe si pune o sumedenie de intrebari.

Uneori, ma epuizeaza cu curiozitatile lui. Vine dintr-o familie foarte saraca si mai are trei frati. Este in clasa a IV-a si stie ca vrea sa se faca inginer. A cunoscut un inginer odata si i-a placut tare mult.

A spus ca el nu vrea sa fie sarac atunci cand va fi mare si ca va invata mereu, oricat de greu ii va fi. Situatia lui il obliga sa faca o gramada din treburile casei si sa se ocupe si de fratii mai mici.

E prea matur pentru varsta lui, dar este un copil minunat si e o placere sa vezi asa un elev“, povesteste Camelia, invatatoare.

Copii ca Andrei doresc sa isi depaseasca nivelul si conditia, iar eforturile lor sunt uneori peste masura. Totusi, un copil cu un psihic puternic, care stie ce isi doreste si munceste pentru a obtine acest lucru, este un caz am spune… fericit.

Are nevoie in continuare de sprijin. El merita atentia celor din jur si orice mana intinsa il poate sustine si incuraja. Sunt, insa, si copii coplesiti de aceste griji. Copii care sunt obligati sa isi asume responsabilitatile unui adult si carora nici nu li se permite sa aleaga.

Parintii considera ca nu exista alternativa si uita de copilaria acestora, investindu-i cu griji si raspunderi carora nu sunt pregatiti sa le faca fata. Si nici nu ar avea de ce sa fie pregatiti pentru asa ceva.

Parinti alcoolici

Alcoolismul, din pacate, il afecteaza nu numai pe consumator, ci si pe intreaga sa familie, care trebuie sa faca fata situatiei si sa se confrunte cu problemele cauzate de un astfel de abuz.

In familiile cu copii, parintele alcoolic este un parinte cu un comportament agresiv, in egala masura, fie din lipsa bauturii, fie din cauza excesului ei. Parintele alcoolic reprezinta o grija pentru copil, o teama constanta, o neliniste, din cauza imprevizibilitatii acestuia sau a comportamentelor lui deviante.

Rolurile asumate de copiii din astfel de familii variaza. Ei pot deveni extrem de responsabili, suplinind sarcinile parintelui alcoolic, jucand rolul acestuia. Si, fie pentru a-l ajuta pe celalalt parinte sau din lipsa unei alternative, copilul uita sa isi traiasca propria varsta.

Toti copiii din astfel de familii experimenteaza neglijarea si abuzurile, dezvoltand diverse probleme emotionale care trebuie tratate, pentru o dezvoltare cat mai fireasca si pentru a evita agravarea lor ulterioara.

Lor le lipseste sprijinul din partea parintilor, se pot simti vinovati de problema acestora, chiar responsabili de problema. Anxietatea este o alta problema cu care se confrunta, din cauza temerii ca alcoolicul ar putea pati ceva rau sau a violentei dintre parinti. Rusinea si teama de a nu se afla situatia lui de acasa, il face pe acest copil sa fie retras, putin sociabil si comunicativ.