Copiii, familia, momentele dificile

Dificultatile pe care un copil le intampina in decursul cresterii sale, ne confrunta adesea cu sentimentele de neputinta si de vina.

Dar nu va panicati, nu este vorba despre a reusi in toate si a fi superparinti.

Winnicott ne-a facut sa descoperim ca este suficient sa fim parinti destul de buni.

Ceea ce este important, este sa fim alaturi de copil si sa ne ascultam emotiile.

Iata cateva situatii care ne fac sa suferim, si pe noi, parintii, si pe copii.

Este exasperant cand revenim de la serviciu

Accese de furie, de plans, cereri fara sfarsit.

Copilul isi exprima in felul sau sentimentul de abandon si de frustrare generat de absenta parintelui.

Ne revine sarcina de a-l consola, de a da un sens agresivitatii lui si de a-l calma.

Tot noua ne revine sarcina de a afla care sunt motivele acestor accese.

Ceea ce nu este mereu simplu atunci cand revenim de la serviciu, obositi.

Dar numai atunci cand reusim sa restabilim contactul cu propriul copil, ne vom simti mai bine – si noi, si el.

Nu asculta niciodata

Daca este vorba despre periajul dintilor sau despre a face curat in propria camera, de a veni la masa ori de a sta cuminte atunci cand mancam in oras, lucrurile se desfasoara dupa cum ii permite nivelul de maturizare.

Pe la 3 sau 4 ani, copilul nu a integrat cum trebuie sensul regulilor.

Un copil mai mare se va supune mai bine unei reguli pe care a acceptat-o, deci autoritatea parentala nu va fi exersata in acelasi fel.

Daca opozitia lui devine sistematica si pune in pericol stabilitatea relatiilor de familie, e semn ca trebuie sa va puneti intrebari mai serioase.

Se arata agresiv, la scoala si acasa

Agresivitatea este o maniera de a-si exprima o nelinste, cel mai adesea inconstienta.

De ce anume ii este frica? De ce se apara?

Un climat dificil intre parinti, anuntul venirii unui alt copil, mutarea, frica de a nu reusi la scoala.

Tot atatea situatii perturbatoare, care pot da reactii de violenta si carora trebuie sa le gasim un sens.

Ii este frica de toate

Exista frici normale la fiecare varsta. La cel mic, frica de straini, de separare sau de intuneric sunt normale.

Mai tarziu, frica de a pierde iubirea parintilor, de moarte, de anumite animale sau cea de a fi atacat.

Si, mai tarziu, frica de a nu face rau cuiva, semn al dezvoltarii constiintei morale.

In general, aceste frici sunt utile. Ele ajuta copilul sa infrunte pericolele vietii cu ajutorul celor din jur.

Cand fricile se accentueaza sau persista dincolo de varsta, copilul are nevoie de ajutor psihologic.

Pentru ca, dincolo de angoasa lui se ascunde, fara indoiala, un conflict inconstient.

Notele de la scoala o iau in jos

Sunt mai multe motive pentru asta. Putem sa le cautam si la scoala, intr-o relatie proasta cu invatatoarea sau cu ceilalti copii.

In ceea ce priveste maturitatea sa afectiva sau intelectuala, poate ca nu este gata sa faca anumite achizitii informationale.

Sau cauza poate fi acasa. De exemplu, copilul are nevoie sa atraga atentia parintilor sau, dimpotriva, sa obtina autonomie.

Sau poate fi maniera lui de a actiona in fata unui eveniment familial dureros.

Ce e de facut? E de vorbit cu invatatoarea sau cu celalalt parinte pentru a clarifica.

Dar cauzele fiind variate, la fel vor fi si raspunsurile.

Interventia exterioara cu ajutor la teme (un student sau bunicii) sau ajutorul unui psiholog.