Copiii și vestimentaţia

Cum ajung copiii să fie terorizaţi de obsesia brandurilor? De fapt, așa aș începe o discuţie despre goana după haine de firmă, jucării sau tehnologie de ultimă generaţie.

Pentru că în spatele unui copil care își dorește mereu mai mult, mai scump, mai nou sau „mai la modă” e un strigăt către părinţii lui, către cadrele didactice și către noi, ca societate, per ansamblu.

E un mesaj care ne îndeamnă să ne întrebăm: cum au ajuns acești copii ai noștri, pe care îi creștem cu atâta iubire, să nu se mai mulţumească până nu au tot ce văd la colegii lor? Ce anume din felul în care îi educăm îi împinge să fie nefericiţi cu ceea ce primesc de la noi?

Cu aceste întrebări în minte, aș porni la „luptă” nu cu brandurile, pentru că nu avem, la modul real, cum să ne punem în calea lor și nici nu e acesta scopul nostru. Ce aș face, în schimb, e să pun „sub lupă” anumite credinţe și metode greșite pe care noi, părinţii, le folosim cu cele mai bune intenţii.

Când vine vorba de adicţiile copiilor, cum e cea pentru hainele de firmă, de cele mai multe ori problema nu e la copii (rădăcina ei, mai exact), ci e la felul în care comunicăm cu ei și cum se simt ei în relaţie cu ceilalţi, cu noi și cu cei din afara familiei. Așa că aș vrea să mă opresc la patru dintre lucrurile care pot conduce la o obsesie greu de gestionat pentru branduri.

1. Lipsa de conectare reală cu părinţii sau copiii de aceeași vârstă ori din grupul de prieteni. Cel mai adesea, în spatele unei pasiuni pentru „shopping” este o nevoie emoţională a copilului care nu a fost îndeplinită. Una dintre cele 3 Nevoi Psihologice de Bază cu care ne naștem toţi este Nevoia de Conectare. E nevoia de a aparţine, de a fi văzut, acceptat, iubit și valorizat de cei din jur. Când ea nu e hrănită suficient acasă sau la școală, apare impulsul de a privi cu poftă către vitrinele (online și fizice) de unde își pot cumpăra hainele mult dorite.

Când copiii noștri întind braţele către încă un articol vestimentar colorat, cu un logo faimos, de fapt, ei întind braţele spre noi. Ne cer să îi vedem cu toată fiinţa noastră, să ne conectăm cu totul la realitatea lor. Sau ne spun, printre rânduri, că ceva nu e bine în cercul de prieteni.

Nu corpul lor se vrea acoperit, ci emoţiile care dau năvală și nu știu cum să le facă faţă.

O cercetare publicată în „Journal of Consumer Psychology” (Revista de Psihologie a Consumatorului) în 2014 spune că atunci când facem cumpărături, mintea se liniștește instant și dispare, pe moment, starea de tristeţe. Același studiu spune că simplul gest de a decide ce vrei să pui în coș ne hrănește sentimentul de control, adică ne hrănește Nevoia de Autonomie (cea de-a doua Nevoie Psihologică de Bază cu care ne naștem, nevoia de a lua decizii și de a face alegeri pentru noi).

Din păcate, ultimii ani au venit cu doze mari de izolare și cu sentimentul că ne lipsește controlul asupra propriilor vieţi și, poate de aceea, copiii reușesc din ce în ce mai puţin să socializeze cu încredere. Astfel că ajung să fie atașaţi nu de branduri, în sine, ci de sentimentul de bine pe care mintea lor îl învaţă atunci când pun mâna pe haina mult dorită.

Ce putem face ca să evităm dependenţa sau să începem vindecarea este să ne facem timp conștient pentru ei, dincolo de drumul către școală cu mașina sau timpul petrecut în casă, cât ei fac teme și noi gătim sau lucrăm la un proiect. Dacă nu zilnic, măcar o dată sau de două ori pe săptămână se fim numai și numai ai lor, într-o activitate care să le facă plăcere. „Alege tu ce vrei să facem!” să fie cheia către inima copiilor noștri.

Citește continuarea articolului în ediția de iunie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!