Copiii sunt supusi la diverse forme de violenta

Psychologies: Care sunt formele de violenta pe care le poate intalni un copil in mediul scolar?

Diana Stanculeanu: In mediul scolar, copiii nostri se intalnesc cu diverse forme de violenta, de la variantele brute ce implica lovituri fizice, limbaj vulgar, umilire in public, pana la variante mai subtile, mai sofisticate, dar la fel de nocive, de tipul cyber bullying, raspandire de zvonuri rautacioase, ignorare voita etc.

Comportamentul generatiei actuale de elevi pare sa fie precoce din atat de multe puncte de vedere – sunt mai abilitati social decat generatiile anterioare si cunosc expunerea la surse de informare foarte diverse, uneori inainte de a vorbi corect limba romana.

Aceasta reprezinta, bineinteles, un mare avantaj pentru dezvoltarea si educatia lor, dar genereaza si cateva potentiale consecinte negative, una dintre ele fiind „up-gradarea“ clasicelor suturi, imbranceli si schimburi de pumni si palme din curtea scolii, prin accesul la internet si telefonie mobila (cyber-bullying) sau reviste de life style (bullying social).

O clasificare didactica a formelor violentei in mediul scolar va face trimitere la violenta fizica, violenta verbala (utilizarea unui limbaj neadecvat) si violenta emotionala (umiliri, ignorare, batjocura, farse, utilizarea poreclelor, barfa etc.).

Aceste forme de violenta pot aparea oriunde in mediul scolar: in clasa, in timpul orelor, in timpul recreatiilor, in curtea scolii, in drum spre scoala si in proximitatea scolii.

De asemenea, violenta poate fi regasita, in egala masura, in repertoriul comportamental al elevilor, cadrelor didactice, personalului auxiliar (chiar si al acelor persoane insarcinate cu paza si protectia (bodyguard-ul scolii) sau al parintilor care trec pragul scolii dintr-un motiv sau altul.

Din partea profesorilor?

D.S.: Desi in Romania orice forma de violenta impotriva elevilor in mediul scolar este pedepsita prin lege, clasa este adeseori mai degraba un camp de razboi decat un spatiu de educatie pozitiva.

Sunt numeroase situatii in care ceea ce aud copiii de la catedra nu sunt prelegeri si explicatii care sa le lumineze mintea, ci jigniri, umiliri, etichete globale care reduc copilul la o singura greseala de comportament, reprosuri si mesaje de critica, care distrug imaginea si increderea in sine a copilului, prin faptul ca subliniaza doar ceea ce acesta nu stie sau nu poate inca sa faca, induc teama si nesiguranta copilului, facandu-l in timp reticent la tot ceea ce este nou si provocator.

Nu putine sunt situatiile in care, dincolo de cuvinte grele, de la catedra se primesc si palme grele; desi mai putin numeroase decat in trecut, cand se inscriau intr-o logica didactica fireasca, actele de violenta fizica asupra copiilor sunt inca prezente si rareori sanctionate de catre conducerea scolii, parinti sau comunitate in ansamblul ei.

Exista prejudecata ca respectivul elev „a avut sigur un comportament atat de indezirabil, incat a determinat o astfel de reactie a cadrului didactic, reactie deloc proprie unui pedagog cu experienta“.

Ca in orice fenomen social complex, adevarul este la mijloc si este generat de combinatia mai multor factori: o mentalitate care este inca permisiva cu actele de violenta impotriva copiilor (uneori chiar parintii cer cadrelor didactice sa faca „tot ceea ce este nevoie“ pentru a educa copii in spiritul cuminteniei si ascultarii absolute), lipsa de pregatire a cadrelor didactice pentru a raspunde unor comportamente dintre cele mai diverse ale elevilor, prin tehnici si metode de educatie pozitiva, o realitate scolara care, in ansamblul ei, nu mai corespunde nevoilor copiilor nostri.

Oricum, atata vreme cat nu exista la nivel de sistem mecanisme facile de monitorizare a comportamentului cadrului didactic la clasa, cata vreme curricula initiala de pregatire a pedagogului nu include elemente solide de educatie pozitiva si psihologie a copilului, cata vreme in media vor face „stire“ doar exemplele extrem de dramatice care nu educa, ci revictimizeaza, cata vreme scoala si familia nu vor intelege ca sunt medii naturale de viata ale copilului, complementare nu concurente, cata vreme autoritatea didactica si respectul se vor confunda cu frica, probabil ca statisticile care acopera fenomenul violentei scolare vor ramane in continuare ingrijoratoare.