Copiii sunt supusi la diverse forme de violenta
Din partea colegilor?
D.S.: Violenta in grupul de egali, intre elevi, ramane in continuare cea mai raspandita, variind de la bataie fizica, imbranceli, farse, umiliri publice, porecle, injuraturi, imprastiere de zvonuri in scopul discreditarii, ignorare, excludere sociala, postare de mesaje inadecvate pe site-uri de socializare (ex. facebook), furt de date personale din telefoanele mobile etc.
Exista o forma specifica a violentei in mediul scolar, bullying-ul, care inglobeaza multe dintre exemplele anterioare, practicata de elevi de toate varstele, cu o intensificare a comportamentelor agresive la varsta scolara medie si mare (10-14 ani este perioada cea mai la risc de bullying).
Consecintele negative ale bullying-ului sunt ingrijoratoare, data fiind frecventa cu care copiii-victima se intalnesc cu acest tip de comportament – zilnic, precum si faptul ca un copil cu comportament agresiv este aproape intotdeauna sustinut de o mica gasca, care face ca, pentru victima, totul sa para fara scapare.
Tocmai de aceea, foarte repede apare la copiii-victime refuzul de a mai merge la scoala, care este perceputa ca un spatiu al intimidarii, pericolelor, amenintarilor, in care copiii nu primesc nici sprijinul cadrelor didactice, nici pe al colegilor.
La risc este insa si copilul care perpetueaza comportamentele agresive – studiile arata ca majoritatea copiilor agresivi au fost, ei insisi, victime ale abuzului si traumei, care nu fac decat sa reproduca ceea ce li s-a intamplat si lor.
Este important de retinut ca orice proces de preventie a violentei in mediul scolar, precum si interventia specifica pe cazuri, trebuie sa ii aiba in vedere, in egala masura, pe copiii-victime si pe copiii-agresori. Cum se poate el apara?
D.S.: Raspunsul intr-o situatie perceputa ca amenintatoare de catre copil poate fi unul agresiv („lovesc si eu, injur si eu“), unul de evitare viitoare a situatiei („nu ma mai duc la scoala“) sau de fuga din fata pericolului („cand il vad pe baiatul de care imi este frica, caut prezenta unui profesor sau a unui coleg mai puternic“).
Copilul-victima al comportamentelor agresive din partea celor din jur are nevoie sa isi dezvolte o serie de abilitati emotionale care sa ii permita o buna stapanire a emotiilor de frica, frustrare, neajutorare, precum si abilitati sociale de reflectare a comportamentului agresiv („ceea ce faci/ spui, ma deranjeaza/ imi face rau“), care sa inlocuiasca fuga sau reactia de plans, abilitati de solicitare a ajutorului, de negociere sau de management al conflictelor.
Aceste abilitati sociale si emotionale nu sunt usor de dezvoltat, mai ales in cazul unor copiii care au fost victimizati in repetate randuri, care nu au incredere in ei ca pot face fata situatiei si care au mai si invatat ca prezenta adultului nu insemna in mod necesar un sprijin (sunt parinti care afirma: „Daca vii batut acasa, te mai bat si eu o data, eu nu cresc fraieri in casa mea“).
Ce consecinte poate avea agresivitatea prelungita (bullying-ul) asupra unui scolar?
D.S.: Expunerea indelungata si repetata a unui copil la comportamente agresive are consecinte grave pentru dezvoltarea sociala si emotionala a acestuia; dintre cele mai frecvente amintim deteriorarea stimei de sine, izolarea sociala, depresia, diferite tulburari de anxietate, mergand pana la refuz scolar, tulburari ale comportamentului alimentar (in special in cazul fetelor la varsta adolescentei), tulburari de somn, probleme de comportament, iar in cazuri extreme tulburare de stres post-traumatic.
Sunt si cazuri de copii-victima a bullying-ului care dezvolta si perpetueaza, la randul lor, comportamentele agresive in alte contexte, in care ii percep pe ceilalti mai vulnerabili (de exemplu, in grupuri de copii mai mici ca varsta).
Bineinteles, vor fi afectate performanta scolara, cheful copilului de a face lucruri care inainte ii faceau placere, interesul pentru joc – acestea fiind chiar semne precoce, la care parintii si cadrele didactice pot fi atente, pentru a-si da seama daca copilul este sanatos si fericit.
Ce alte forme de agresivitate mai subtila pot aparea? (de exemplu, ignorarea de catre adolescentii dominatori, din grupuri si gasti). Ce ii poate spune un parinte unui copil sau adolescent intr-o astfel de situatie?
D.S.: Izolarea sociala, lansarea de zvonuri in vede-rea discreditarii sociale, comparatiile publice, barfa, umilirea sunt doar cateva exemple de comportament violent care, cel putin in adolescenta, ranesc foarte mult copilul, ii afecteaza increderea in sine, faciliteaza aparitia asa-numitelor complexe de inferioritate, il priveaza de sansa unei socializari sanatoase intr-o perioada de varsta in care „gasca“ devine la fel sau chiar mai importanta decat familia.
Un copil care a auzit frecvent, constant, de la parintii sai cat este de special, cum se va bucura de dragostea si acceptarea lor neconditionata, indiferent de situatie, care ii sunt calitatile, dar si limitele obiective, care sunt acele lucruri de suflet pe care le poate oferi in orice relatie de amicitie, va fi mult mai putin vulnerabil in confruntarea cu respingerea si batjocura celorlalti.
Este important ca acel copil sa invete de mic de la parintii sai ca nu va fi placut si acceptat de toata lumea, ca el nu poate fi redus la greselile sale, reprezentand mult mai mult decat atat, ca valoarea sa personala nu sta in eticheta de pe haine, in telefonul mobil sau intr-un numar de kilograme.
Astfel, va reusi sa faca fata oricarei situatii in care cineva ar incerca sa faca unul din lucrurile de mai sus.
