Cristi Puiu: Suntem educati de basme

Cat de mult influenteaza mesajul publicitar imaginea femeii despre sine?
Peste tot in lume exista doua tipuri de femei: gospodina si sofisticata. Din nefericire, femeia in Roma­nia pri­meste o educatie care ge­­ne­­reaza e­fec­te nocive, triste. Si nu are mare le­ga­tura cu publi­ci­tatea. Rezultatul e presiunea ma­ri­ti­su­lui privit ca o mare reusita, un prag important in viata ei, dupa ca­re se instaleaza la cratita si ia pro­por­tii. Nu intot­dea­u­na bar­batul o instaleaza, de cele mai mul­te ori o face din proprie i­ni­­tiativa. Cred ca e vorba de un in­stinct defectuos care le determina sa le cante bar­ba­tilor in struna.

Nu le iau a­pa­rarea barbatilor. In Occident sunt mai relaxati. Daca vorbim despre barbatii din Romania, din pacate multi dintre ei sunt pri­mitivi. Suntem educati de bas­me, de creatia populara. Ni se injecteaza modelul lui Fat-Frumos! Nu e usor sa fii personajul asta. Poa­te ar fi benefic pentru oameni sa li se spuna, intr-o noua poveste, ca Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana, du­pa ce s-au luat, nu au tra­it feri­citi pana la adanci batraneti, ca au avut si conflicte si probleme, ca s-au urat, s-au mai certat, ca s-au mai si iubit, au di­vor­­tat, s-au re­ca­­satorit fiecare cu alt Fat-Frumos sau alta Ileana Cosanzeana. Si atunci poate am fi mai pregatiti pentru o relatie adevarata, nu una idealizata, care nu seamana deloc cu ceea ce traim.

N-am citit nici un basm care sa descrie compor­ta­men­tul lui Fat-Frumos dupa nunta!

Consumam in functie de informatia publicitara?
Normal. Secole de-a randul omul a cladit aceasta realitate artificiala, care nu apartine creatiei lui Dumnezeu. Noi nu ne luam pantofi, ne luam marci care tipa de pe genti si tricouri. Cei care cred ca nu au o identitate isi procura una prin mar­ca. Peste tot in lume se intampla la fel. Traim in aceasta realitate paralela. Nevoia de a fugi in natura vine din necesitatea de a fugi de invazia produselor, a marcilor.

Cum vede un regizor care nu edulcoreaza realitatea tipul de fictiune cinematografica cu happy end, genul de „Christmas movie”?
Cu ochi buni, dar nu se uita. Tra­ind intr-o societate de consum, avem parte de toate produsele ei. Epoca televiziunii a apus, vom in­tra in era internetului suprem, totalitar, si toa­te cutumele noastre se vor schimba. Mi se pare ca de cand lu­mea si pa­mantul anuntam eve­ni­mentele im­por­tante. Cand nu era televizor se mergea la biserica. De Craciun sau de Paste oa­menii s-au comportat in­tot­dea­­una dupa acelasi set de reguli. Toa­ta lumea se ra­cor­dea­­­za la eveni­ment, si el trebuie in­cadrat cu pom­pa.

In ce fel ne influenteaza filmele standard de sarbatori?
Asa cum te duci la popa ca sa iti confirme ca exista dreptate si jus­titie, avem nevoie de confirmari ale faptului ca intr-un final vom ajun­ge in Paradis! Daca ti-a reusit o afa­­cere, odata intors acasa, in fata unui asemenea film nu vibrezi. Esti „master of the universe“. Cand nu reu­­sesti, te uiti la un film ca asta si ti se aprinde o flacaruie de speranta ca poate lucrurile nu sunt chiar asa de negre, ca nu e totul pierdut. Avem nevoie de un gest tandru, de o vorba buna.

S-ar pu­tea ca Paradisul sa apartina acelor oameni ca­re ii in­teleg pe ceilalti. Zambetul, un salut politicos, mul­tu­mirea exprimata nu costa. Filmele astea ras­pund acestor nevoi. Finalul lor fericit ii da sen­za­tia celui care pri­veste ca pana la ur­ma i se va intam­pla si lui acelasi lu­cru. Cu totii ne dorim sa fim de-a dreap­ta Tatalui. Si avem nevoie de dra­goste. Nu exista alta explicatie. Chiar daca unele dintre filmele astea sunt perfect tampite, evit sa impart lumea in alb si negru sau sa pun etichete. Pentru ca stiu cat de usor e sa dispretuiesti din fotoliu, din papucii confortabili, si cat de greu e sa cobori in strada, sa fii viu!

Cristi Puiu este regizor de film, scenarist si profesor asociat la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, Facultatea de Teatru.

 Interviu realizat de Adriana Mocca
Foto: GULIVER, Sebastian Enache pentru Viva