Cristian Petrescu: Parintele trebuie sa fie alaturi de copil

Un scolar, o multime de intrebari. Ii place? Se va adapta? Ce il ajuta sa se integreze? Cateva raspunsuri pentru parinti ingrijorati.

Psychologies: Psihologii afirma mereu: „Daca il iubiti, e suficient“. Oare asa e?
Cristian Petrescu: Este insuficient sa oferim copilului numai iubire, fara sa acoperim si celelalte nevoi ale lui, cum ar fi nevoia de socializare cu ceilalti copii, nevoia de a avea multiple modele de actiune si comportament, nevoia de a avea roluri (de elev, de frate, de vecin, de coleg, de prieten, etc.), pe care doar parintele singur nu le poate oferi.

Cum sa facem sa nu ne proiec­tam neimplinirile in copiii nostri?
Este dificil sa nu ne dorim ca unele lucruri pe care noi, ca parinti, nu le-am avut, sa le faca ei, copiii nostri. Dar ceea ce am vrut noi, oare in mod sigur vor si copiii nostri? Trebuie sa oferim copilului ceea ce isi doreste azi, raportat la contextul actual in care traieste el, nu ceea ce ne-ar fi mangaiat pe noi acum 25 de ani. Deci, este important sa aflam ce dorinte sau nevoi are copilul, sa vedem utilitatea actiunilor in contextul epocii in care el traieste si va trai, nu in trecutul parintelui.

Este normal ca un copil sa aiba episoade de tristete? Cand e momentul sa ne ingrijoram?
Se stie ca viata nu e facuta numai din lucruri pozitive, a invata sa trecem peste momente dificile face parte din pregatirea pentru viata de adult. Daca ferim cu orice pret copilul de dificultati, mai tarziu nu va sti sa lupte, sau va reactiona gresit la unele situatii de criza ce apar in viata oricarui om. A avea momente de tristete e normal, a schimba totul din cauza tristetii nu e normal.

Ne vom ingrijora daca un copil are saptamani intregi de tristete, daca isi schimba activitatea si comportamentul obisnuit, daca se izoleaza si nu mai comunica nimanui ce e in sufletul lui. In asemenea situatii, devine obligatorie prezentarea cu copilul la un specialist.

„Raman cu sotul/sotia mea, chiar daca suntem in conflict, dar e pentru copil.“ Care e greseala in acest caz?
Asa cred unele persoane, ca, daca avem un copil sau mai multi, atunci viata este in totalitate dedicata cresterii si ingrijirii acestora. Insa daca un copil are mama trista, nemultumita in permanenta de viata ei, ce model de comportament va avea? Copilul are nevoile lui, dar majoritatea sunt satisfacute de catre pa­rinti. Daca parintii sunt frustrati si nefericiti, este imposibil sa nu se reflecte aceasta si in relatia parinte-copil. Acest lucru va afecta sigur copilul.

Asa ca rugam parintii sa-si rezolve problemele lor, ca sa nu ajungem mai tarziu la reprosul ca „mi-am sacrificat tineretea pentru el si acuma a crescut si a plecat cu altcineva“.

Daca un copil nu are prieteni de varsta lui, e cazul sa ne ingrijoram?
Da, ne ingrijoram daca un copil nu se poate integra in colectivitatea de copii. Modelele de gandire si comportament specifice fiecarei etape de viata nu le poate gasi in alta parte. Daca mai tarziu apare un obicei precum fumatul, ne pu­tem intreba de unde a aparut: de la cei mai mari sau de la cei de-o sea­ma cu copilul? Gradul de maturizare e diferit pentru fiecare, insa pa­na la adolescenta este recomandat ca un copil sa aiba un anturaj de varsta apropiata lui.

Ce ii spunem copilului cand nu este acceptat intr-un grup?
Acceptarea intr-un grup inseam­na sa identificam ceea ce sudeaza acel grup, care sunt elementele de recunoastere din grupul respectiv. Daca a fi primit in grup inseamna sa ne tatuam, suntem gata sa facem asta? Comunicarea cu copilul si prezentarea avantajelor si a dezavantajelor este o solutie, insa este bine sa aiba mai multe oportuni­tati, intre care sa aleaga copilul.

Unii copii vor scolari sa mearga la scoala, altii – nu. Cum sa-i ajutam?
Scolaritatea aduce ceva nou in via­ta copilului, si anume compe­ti­tia. Acest lucru poate sa-l sperie. Pa­rintele trebuie sa fie alaturi de copil la orice experienta noua, sa nu faca uz de comparatii care pun copilul in situatie de inferioritate. Acceptam si notele mai putin bune daca in urma unei discutii ajungem la clarificarea lucrurilor care nu merg, si daca intotdeauna copilul va sti ca parintele sau il va accepta asa cum este.

De ce depinde performanta scolara a copilului in primii ani? Cum il poate ajuta parintele daca cel mic are dificultati de integrare, de invatare?
Adaptarea, integrarea, acomodarea si asimilarea noutatii din mediul scolar este un efort pentru co­pil. Este important sa-l ajutam sa sta­bileasca o relatie afectiva cu scoala, sa se simta bine in mediul sco­lar. Apoi microclimatul familial e­chi­librat este o conditie; daca in fa­milie sunt tensiuni, si copilul asista la certurile parintilor sau nu este asigurat un spatiu pentru efectuarea temelor si studiului, rezultatele scolare pot fi nesatisfacatoare.

Cristian Petrescu Psiholog, specialist in evaluarea, consilierea si terapia copilului si adolescentului la Centrul de Sanatate Mintala din Iasi

Iuliana Alexa
Foto: dreamstime.com