Cum le vorbim copiilor despre sex?

Copiii pun uneori intrebari atat de trasnite, incat adultii nu prea mai stiu pe unde sa scoata camasa. Intrebarile lor nu sunt niciodata inocente. E bine, deci, sa le raspunzi, fara sa uiti insa ca cel din fata ta e doar un copil.

O fetita de sapte ani vede cum mamica ia o pastila. „Esti bolnava?“, o in­trea­­ba ea. Preocupata sa ii spu­na adevarul, mama ii explica faptul ca e vorba despre un medicament „ca­re impiedica o eventuala sarcina“ si ii face o descriere detaliata a diverselor metode contraceptive.

Cateva zile mai tarziu, micuta se trezeste cu dureri inexplicabile de burta. Dupa o vizita la doctor, a­flam ca fetita in­cercase pe ascuns sa vada la ce sunt bune anticonceptionalele.

Intamplarea dezvaluie cat de dezorientati sunt parintii cand este vorba despre un subiect atat de sensibil ca sexualitatea in relatia cu copiii. Intre parin­tii „supercool“ – care urmaresc impreuna cu copiii lor filme porno – si cei „invechiti“, pentru care subiectul este absolut tabu, trebuie gasita o cale de mijloc.

Cat intelege copilul?

Intrebarile nepotrivite ale copiilor ii jeneaza pe adulti. Dar sexul este omniprezent in mediul nostru cotidian: afise, reclame, filme la televizor, reviste… Ce-i spui unui baiat de opt ani care se uita la o reclama in care un barbat si o femeie ies dimineata dintr-un adapost pentru muncitori, iar prietenii lui il intreaba cu subinteles: „Si era mare, sobolanul, Dorele?“, cand acesta te intreaba „mamico, de ce nenea si tanti au dormit cu sobolanul?!“.

„Este important sa raspundem copiilor ori de cate ori suntem in­tre­bati, chiar daca intrebarile lor sunt deranjante, prin faptul ca se repeta“, ne atrage atentia psihologul Silvia Ciobanu. „Copilul mic nu intelege totul dintr-o data, el retine o parte din ceea ce i se spune. Ca atare, trebuie sa fim pregatiti sa repetam aceeasi explicatie.“

Sa discutam subiectul in mod firesc

„Primul pas cu care trebuie sa incepi“, continua psihologul, „nu este altul decat numirea corecta a tuturor partilor corpului. Atunci cand il inveti pe copil despre cap, ochi, maini, burta, sa nu uiti ca intre acestea si genunchi mai exista o parte a corpului lui pe care trebuie sa o numim si despre care trebuie sa-i vorbim: zona genitala.

Discutiile trebuie sa fie firesti, fara a exagera. A vorbi cu copilul despre sexualitate nu inseamna a discuta despre viata sexuala a adultului si nici a-l incuraja sa faca sex, ci doar a-l invata ce inseamna valorile, modelele, responsabilitatea; ce inseamna dragostea, relatiile interumane; inseamna a pregati copilul pentru viata.“

Cat despre sexul interlocutorului, celebra psihanalista franceza Françoise Dolto era „impotriva expli­catiei date de catre femei ba­ie­ti­lor“. Fara a fi la fel de radicali, ii pu­tem sugera mamei ca ea sa-i pre­cizeze fiului: „In legatura cu as­ta, eu iti vorbesc ca mama si ca femeie. Poti sa-i pui intrebarea asta lui tata, care va avea poate un punct de vedere diferit“. Si invers.

Ce raspunsuri trebuie sa-i dai?

Numeste partile corpului cu termeni exacti, termenii care fac diferenta intre masculin si feminin. Totusi, fara sa alungi din vocabularul familial termenii de „co­co­sel“, „pasarica“ si alte astfel de denumiri diminutive ale organelor ge­nitale.

Ofera-i copilului infor­ma­tii ilustrate si concrete, vorbeste-i despre dragoste si despre dorinta. De exemplu: la inevitabila intrebare despre procreare, aminteste-i ca la inceput au existat un barbat si o femeie care se iubeau foarte mult si care isi doreau un bebelus. Pe urma, poti spune: „Ei s-au mangaiat, dezbracati. Organul sexual al tatalui a intrat in cel al mamei si a depus acolo o «samanta de copil». Aceasta samanta, numita spermatozoid, s-a intalnit cu samanta mamei, ovulul. Impreuna, au format un bebe care se va dezvolta in burtica mamei“.

Placerea nu e pacat

Cine spune „contraceptie“ spune, de asemenea, „placere“. Subiect greu, pentru ca este considerat in­ca tabu. De la generatie la generatie, ne-am interiorizat si am per­petuat no­tiunea de „pacat“, legata de sexualitate. Este un exercitiu delicat, pentru ca se presupune ca trebuie sa se vorbeasca intr-o maniera obiectiva des­pre o „problema“ foarte subiectiva care, destul de des, il face pe adult sa se simta incomod.

„A vorbi cu copilul despre sexualitate inseamna sa ajungem sa vorbim despre relatii umane autentice si relatii intime sanatoase. Scopul este de a pregati dezvoltarea lui emotionala astfel incat inceperea vietii sexuale sa se desfasoare in cadrul securizant pe care il ofera relatia de iubire.

Adolescentul trebuie sa poata recunoaste partenera/partenerul cu care alege sa aiba prima experienta sexuala asa incat sa doreasca sa-si aduca a­min­te cu placere de acest moment.“