Cum pot fi sterse sechelele abandonului
SFATURI PENTRU PARINTII ADOPTIVI
Comunicati si favorizati contactul fizic cu copilul
„Copilul trebuie tinut in brate, luat de manuta, mangaiat, cat mai des posibil. Chiar si un baietel de 10 ani cauta acest contact si poate regresa pana acolo incat sa isi mimeze nasterea“, explica Chantal de Bois-Hébert.
Pe alocuri, o buna comunicare este chiar mai importanta pentru acesti copii a caror origine este plina de mister si de lucruri nespuse.
„Ceea ce regreta cel mai mult copiii adoptati“, continua specialista, „este ca nu au indraznit niciodata sa puna anumite intrebari de teama de a nu-i rani pe parintii adoptivi sau de a nu fi inca o data respinsi“.
Intelegeti handicapul moral si afectiv al copilului
O persoana care a fost abandonata se simte inevitabil vinovata si manioasa. Indiferent care ar fi varsta si conditiile adoptiei sale, copilul isi aminteste mereu de aceste lucruri care pot aduce cu sine manifestari agresive.
„Copilul crede ca a fost abandonat din vina lui. Pentru ca nu este suficient de bun, pentru ca are anumite trasaturi «rele». El crede ca nu merita iubire pentru ca nu este o persoana demna de a fi iubita. Aceasta este o autodevalorizare, pe care numai dragostea o poate repara“, opineaza Michel Soulé, psihanalist, specialist in probleme de adoptie.
Sa nu va mire daca uneori copilul va cere probe exagerate pentru a verifica forta acestui atasament. Daca tratati copilul ca fiind „bun de nimic“ ori „incapabil“, riscati sa justificati respingerea de catre parintii biologici si sa il impingeti spre esec sau spre revolta.
Un alt scenariu este acela in care, pentru a-si ierta simplul fapt ca exista, el va decide sa fie ireprosabil, mai bun decat ceilalti, si va adopta un comportament stereotip.
Insa, uneori, din acest comportament poate extrage vointa benefica de a se afirma sau o intelepciune aparte…
Nu asteptati recunostinta
Rebeliunea unui copil este mai degraba pozitiva. Ea confirma ca baietelul sau fetita a ajuns sa se elibereze de greutatea datoriei pe care o simte fata de noua sa familie.
Biologici sau nu, copiii nostri nu ne datoreaza nimic, iar reactiile de tipul „cum poti face asa ceva parintilor tai care te-au luat de la orfelinat“ favorizeaza sentimentul echivoc al dublei identitati.
Vorbiti despre adoptie
Desi unii parinti prefera sa ascunda copilului adoptia, pentru ca acesta sa creada ca parintii adoptivi sunt de fapt cei naturali, specialistii recomanda cuplurilor care aleg transparenta sa le vorbeasca copiilor despre motivatiile lor in ceea ce priveste adoptia facuta si de sterilitatea ca suferinta.
Pentru dezvoltarea emotionala, sexuala normala a copilului, este esential ca cel mic sa inteleaga ca parintii sai au o sexualitate obisnuita, chiar daca aceasta nu este creatoare.
In aceeasi masura, este preferabil sa informati anturajul apropiat despre adoptie – familia, prietenii, viitorii profesori –, insa fara a intra in detalii.
Respectati originea copiilor adoptati
Este crucial sa nu denigrati niciodata mama biologica. De altfel, specialistii prefera sa le spunem copiilor ca au fost „dati“, in loc de abandonati.
Pentru copiii straini, ei ii sfatuiesc pe parinti sa ii faca cat mai repede posibil cetateni ai statului unde locuiesc si sa le acorde apoi mijloacele necesare prin care sa se intereseze de cultura originii lor.
„Complexul reusitei“
Adolescenta este adesea o perioada dificila. Sa atribuiti esecurile scolare sau instabilitatea unui tanar trecutului acestuia este o tentatie periculoasa. Nu originile fac diferenta, poate temperamentul.
Anumiti parinti adoptivi sunt mult prea preocupati de viitorul copiilor lor. Ei dezvolta un „complex de reusita“ si par mai mult angajati intr-un contract social si moral decat intr-o relatie afectiva si parentala.
Avem exemplul celebrei patinatoare Surya Bonaly, tatal ei adoptiv spunea: „Putem face ce vrem dintr-un copil; daca ar trebui sa o luam de la capat, poate am face din ea o muziciana de renume“.
Editare Andreea Radulescu
