Cum sa fii un bun parinte vitreg
Fiecare vine cu un copil dintr-o casatorie anterioara. Noile familii se confrunta cu problema rolurilor si definirea teritoriilor. Pentru a evita acumularea de resentimente exista cateva piste de explorat.
Se spune ca nu ne alegem familia, si cu atat mai putin familia reconstituita. Gelozii, dificultati, intrebari in legatura cu autoritatea sunt tot atatea provocari ale vietii cotidiene. Am incercat sa intelegem diferitele mize psihologice si sa propunem repere menite sa defineasca rolul fiecaruia.
Sosirea noului partener
Copilul are nevoie de timp pentru a accepta sa creeze o legatura cu un adult, mai ales atunci cand este vorba despre partenerul parintelui sau. Inainte de a-l primi pe acesta acasa pentru o perioada indelungata, trebuie vorbit mult cu cel mic: ce gandeste? Care-i sunt nelinistile? Daca nu este in masura sa decida in legatura cu viata privata a parintilor sai, el este totusi afectat de schimbarile familiale. Iar aceste sentimente (teama, respingere) trebuie ascultate.
Intalnirea cu noul partener trebuie sa fie asumata si sa imbrace un aspect oficial, pentru ca permite o concluzie a discutiilor si traseaza un nou cadru pentru copil. Este de la sine inteles ca alegerea circumstantelor (masa, iesire…) trebuie sa fie in masura sa multumeasca pe toata lumea incepand cu viitorul parinte vitreg, pentru ca de el va depinde motivatia copilului de a accepta aceasta noua relatie. Il vom prezenta ca pe „prietenul(a) mamei (tatalui)”; copilul nu trebuie sa se simta obligat sa-l accepte imediat. Trebuie sa-i lasam copilului spatiu si timp pentru a-si dezvolta o legatura cu viitorul parinte vitreg.
Locul parintelui vitreg
Pentru a se structura, copilul are nevoie sa inteleaga ca parintele sau vitreg nu este un prieten sau un egal, ci un adult, pe care poate conta si pe care, in schimb, trebuie sa-l respecte. Parintele vitreg are un rol educativ si datoria de autoritate si de protectie, fara a se substitui insa tatalui sau mamei. In aceasta relatie rolul parintelui prezent este decisiv. El trebuie sa-si ajute partenerul sa-si gaseasca locul in cadrul familiei, responsabilizandu-l si lasandu-i initiative in materie de viata familiala.
Cum sa fie numit
In mod evident, numele de „tata” sau „mama” nu este de dorit, mai ales daca adevaratul „tata” sau adevarata „mama” participa la educarea copilului. Practica cea mai curenta este sa fie numit cu prenumele sau. Dar este esential ca parintele vitreg sa nu joace rolul de „prieten” cu copilul si ca locul sau de adult sa fie in mod clar identificat, prin responsabilitati precise. Uneori trebuie acceptata porecla aleasa de catre copil. Acest lucru are avantajul de a marca statutul deosebit al acestui adult.
Fii un parinte corect
Trebuie sa tratam copilul nostru si pe al altuia in aceeasi maniera? Toata lumea se confrunta cu aceasta intrebare. Trebuie sa fim atenti sa nu privilegiem pe nimeni. Nu putem nega ca exista totusi o diferenta intre relatia cu propriul copil si cu cel al altuia. A admite aceasta realitate inseamna a-ti oferi mijloacele necesare pentru a fi un parinte corect. Intr-o familie „traditionala” trebuie sa acceptam faptul ca apreciem fiecare copil in mod diferit.
Intotdeauna exista o relatie deosebita care se construieste intre doua persoane. Important este sa fim atenti la eventualele nelinisti ale copilului partenerului si sa vorbim despre acestea cu el pentru a-l linisti. El se gandeste adesea ca „nu merita” sa fie iubit in acelasi fel de catre adultii cu care traieste. Sa nu fim mai putin exigenti cu copilul celuilalt, sub pretextul ca „nu-i suntem nici tata nici mama”. Pentru niciun copil nu va fi o situatie fericita: unul se va simti relaxat, celalalt „hartuit”. Intalnirile intre patru ochi cu copilul ne permit sa-i aratam ca statutul lui nu este amenintat si ca i se respecta intimitatea.
Divergentele in educatie
Nimic nu este mai rau decat cazul parintilor care se contrazic in fata copiilor. Acestia simt si se folosesc de punctele slabe. Daca apar dezacorduri – inevitabile, de altfel – trebuie sa stim sa le aplanam inainte de a discuta din nou despre ele, in particular, pentru a ne pune de acord in legatura cu regulile.