Cum sa fii un bun parinte vitreg
Gestionarea conflictelor
Copilul nu este intotdeauna pregatit sa admita autoritatea parintelui vitreg. De unde, necesitatea ca parintele sa o legitimeze: „Da, trebuie sa-ti faci temele seara, Paul are dreptate”, „Nu, nu trebuie sa iesi dupa ora asta, sunt de acord cu Maria” etc. Poate ca nici parintele vitreg, nici copilul nu se simt pregatiti intru totul sa intre intr-o relatie parentala.
Cand copilul adopta o atitudine de refuz sistematic cu privire la parintele vitreg, sa incerci sa-i castigi simpatia nu ar face decat sa agraveze lucrurile. Chiar daca nu este mereu simplu, trebuie sa lasam copilul sa-si traiasca si sa-si manifeste agresivitatea si sa-i spunem ca intelegem faptul ca situatia nu este usoara petru el. Limitele sunt indispensabile: violenta e interzisa, de exemplu. Parintele vitreg va trebui sa evite sa se planga partenerului, contrariul ar consolida ostilitatea copilului si ar plasa parintele in pozitia de arbitru. Nu ajuta sa fim sistematic impotriva copilului. Trebuie ca acesta sa simta ca pastreaza o legatura privilegiata cu tatal sau cu mama sa biologica.
Relatiile intre noul si fostul
Este importat sa-l informam pe fostul partener in legatura cu sosirea noului partener in familie: acesta are dreptul sa stie alaturi de cine creste copilul. Si astfel va fi mai putin tentat(a) sa faca pe spionul folosindu-se de copil. Dar este inutil sa ne prefacem ca ne iubim, pentru ca-l deruteaza pe copil. Daca toata lumea se intelege atat de bine, de ce nu traim sub acelasi acoperis?
Ceea ce nu inseamna ca certurile sunt de dorit, cu atat mai mult cu cat copilul devine repede obiectul lor central: parintii isi pot disputa zilele de supraveghere a copilului, proiectele de vacanta iar el devine astfel prima victima a reglarilor de conturi. Criticile din partea fostului referitoare la actualul – si invers – sunt perturbatoare pentru copil. Prins intr-un conflict de loialitate, risca sa-si interzica o relatie cu parintele vitreg de teama sa nu isi tradeze tatal sau mama absenta. Relatiile civilizate sunt minimum cerut. Acest lucru este posibil cand cuplul originar a reusit sa-si regleze conflictele si cand toata lumea admite locul fiecaruia in educatia copilului. Binele acestuia trebuie sa depaseasca orgoliul sau ranchiuna.
Noua fratie
In toate familiile exista afinitati sau nu cu o sora sau un frate. Dragostea nu este obligatorie. De ce sa ceri copiilor din familiile reconstituite sa faca mai mult? Regula de aur reprezinta respectarea fiecaruia. Depunand eforturi in a fi un parinte corect, ascultand fiecare copil in parte – mai ales in cazuri de conflict – vom crea conditiile unei bune intelegeri intre ei.
Primirea in vizita
Este greu pentru copilul care vine in weekend la parintele sau sa-l vada ocupandu-se mereu de copiii altuia… Gelozia este inevitabila. Parintele trebuie sa se asigure ca acesta nu se simte ignorat in acest timp sau un „vizitator”. Va fi sensibil la faptul ca sosirea sa este asteptata si pregatita. De exemplu, toata familia poate iesi impreuna. Dar este de asemenea important sa-i acorde un moment intre patru ochi. O masa la restaurant poate deveni un ritual, in cadrul caruia se discuta despre studiile sale, petrecerea timpului liber… Trebuie sa se stie ca ramane inainte de toate copilul tatalui sau al mamei, chiar daca nu imparte cu acesta viata cotidiana.
Un bebe in noul cuplu
Pentru copil, aceasta nastere vine sa confirme uniunea intre parintele lui si partener. Pentru ca acesta sudeaza noua familie, este, in general, acceptat. Nasterea linisteste copiii fragilizati din cauza „explodarii” unei prime familii si carora le e frica sa nu retraiasca situatia. Toti copiii se tem ca vor fi abandonati in favoarea micului venit. De aceea, este mai mult decat necesar sa-si exprime nelinistile inainte de a fi linistiti. Vor putea astfel sa priveasca aparitia nou-nascutului cu simpatie chiar.
Anne Laure Gannac
Adaptare: Adriana Mocca.