Cuvintele nedrepte ale mamei

Periculoase ca loviturile de pumnal, astfel de cuvinte au fost auzite de multe fete. Sa fie vorba despre o exprimare neinspirata sau despre gelozie? Cauza este chiar natura iubirii materne, cu toate ambiguitatile ei…

„Cea mai mare pla­ce­re a mamei mele“, isi aminteste Maria, „era sa povesteasca ce dezamagita a fost la nasterea mea: «Oh! Inca o fata! N-am avut noroc nici de data asta!».”

Faptul ca mamele si fetele sunt asemanatoare nu inseamna ca relatia e lipsita de dificultati. Anumite fraze spuse de mama dor uneori mai rau chiar decat bataia. Si, oricum, marcheaza existenta pe timp indelungat. De obicei, ele se rostesc cu zambetul pe buze, ca niste glumite fara importanta. Doar cea careia i se adreseaza remarca ramane ca paralizata, incercand sa isi dea seama daca mama tocmai i-a spus o rautate. Voita sau nu?

„As fi alaturi de tine daca as avea timp“

Cand, la sfatul terapeutului, Maria a incercat sa ii explice mamei ca atitudinea ei ironica o facea sa sufere, aceasta a raspuns cu o privire inocenta: „Draga mea, te-as com­pa­ti­mi, daca as avea timp!“. La fel, atunci cand Manuela i-a spus ma­mei ca atitudinea sa o raneste, ea i-a raspuns zambind: „Nu prea stiu des­pre ce vor­besti“. „Astfel ca, u­neori, ma intreb daca intr-adevar mi-a spus lucrurile respective.“

Oare de ce glumele proaste ale ma­mei au un asemenea impact? „Copiii care se simt nedoriti traiesc permanent sentimentul nesigurantei“, explica psihoterapeutul Georgeta Niculescu. „Devin an­xi­osi, au o imagine de sine slaba si dificultati de relationare cu ceilalti. Uneori dezvolta si probleme de imagine corporala: nedoriti din cauza sexului lor, de exemplu, nu «incap» in propria piele. Pentru a fi iubite si acceptate de mame, fetele adopta comportamente si roluri specifice baietilor.

Tulburarile de mai tarziu isi au originea in diferenta dintre ceea ce fiica isi doreste cu adevarat sa fie si ceea ce mama «vrea de la copilul ei». Cu cat aceasta e mai semnificativa, cu atat tulburarea va fi mai profunda. Dar nu trebuie neglijata legatura cu tatal: o buna relatie cu el ajuta copilul in dezvoltarea emotionala.“ Fiicele nu se revolta, in speranta ca la un moment dat vor auzi, in sfarsit, acele cuvinte de dragoste pe care le asteapta. „De ce oare mama e atat de des dura cu mine?“, se intreaba multe fete.

„Sunt femei incantate de ideea maternitatii. Dar, in inima lor, nu sunt pregatite. Mamele tinere se entuziasmeaza ca vor deveni «independente», ca vor avea un copil al lor. Cand lucrurile se concretizeaza, starea de visare se evapora. Con­stient sau nu, resimt disconfortul de a avea responsabilitati fata de nou-nascut, devenit un obstacol in calea dezvoltarii lor. Asa apar furia, indiferenta, iritarea etc. Consecintele se vad uneori chiar in timpul vietii intrauterine.

Ele sunt insotite, in cazurile extreme, de complicatii: avort, oprirea din evolutie a sarcinii. Copiii acestor mame devin pasivi sau fu­riosi pe ea. Preocupati sa vina in contact cu ea, permanent cu atentia in­dreptata spre mama, le e greu sa se orienteze catre mediul exterior, sa se joace. Se simt permanent nesiguri. In anumite cazuri, acesti copii «ingheata». Cresterea le e stopata din cauza atasamentului nesigur. Mai tarziu ii gasim dezorganizati, nesiguri pe ei sau dezorientati“, explica Georgeta Niculescu.

„Daca avortul era permis, nu te nasteai“

„In adolescenta, relatiile mele cu mama erau atat de tensionate incat am inceput sa fac crize de sufocare“, isi aduce aminte Ana-Maria I. „Cineva a sfatuit-o sa ma trimita la un terapeut. I-a raspuns cat se poate de linistit ca ea si tatal meu au cheltuit suficient de multi bani pentru mine, ca nu e dispusa sa investeasca intr-un tratament care oricum nu va induce niciun efect, avand in vedere firea mea incapatanata.“

Chiar daca nu se comite, concret, nicio violenta, dorintele de moarte planeaza undeva in aer, furisandu-se in mici fraze: „Daca avortul era permis, nu te nasteai“. Aceasta marturisire, spusa de mama pe un ton senin, a avut asupra Evei efectul unei lovituri de pumnal. Cat despre Sofia, ea isi aduce inca aminte de o perioada din spital: „Avusesem un accident usor de masina. Mama a venit in vizita si a simtit nevoia sa faca o gluma buna: «Inca un pic si toate problemele s-ar fi rezolvat»“.