De ce avem atât de multe dorinţe?

„Eu îmi doresc mie“ se aşează la polul opus al lui „eu îmi doresc ca celălalt să…“. Putem să ne dorim doar ceea ce ţine de fiecare dintre noi, de ceea ce ştim să facem şi ne stă în putere. Orice altceva – a ne frământa, de pildă, cum să îl facem pe celălalt să vrea acel(aşi) lucru pe care îl vrem noi sau a recurge la soluţii de „dresaj“ – ne îndepărtează de simplitatea şi autenticitatea centrării pe sine.

Ale cui dorințe?

Lucrând ca psiholog cu copiii şi cu părinţii lor de ceva vreme, am observat că cele mai frecvente conversaţii încep astfel: „am o problemă cu fata mea/ băiatul meu: nu vrea să….“, după care urmează povestea despre cât de nepotrivite sunt lucrurile pe care copilul le face sau le vrea, comparativ cu dorinţele, aşteptările şi planurile pe care părintele le are pentru copilul său.

Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei decembrie 2020-ianuarie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.

*Conţinut realizat în parteneriat cu JIDVEI.