De unde vine dorinta paternitatii
Despre tati si fii
Ionut, 34 de ani si tatal unui baietel de 16 luni, a „inventat“ paternitatea dupa o formula proprie. „Tatal meu ne-a parasit – pe mine si pe mama, cand aveam trei luni. Deci, atunci cand partenera mea m-a anuntat ca era gravida, mi-a fost foarte frica. Stresul a fost mai puternic decat bucuria. Cum sa fiu tata fara alt exemplu decat cel al mamei mele? Insa cu ajutorul Isabelei, am putut sa imi gasesc un loc in preajma copilului meu. Ea imi spunea: «Fa cum crezi, urmareste-ti instinctul.» Si cred ca nu ma descurc prea rau!“
Pentru Stefan, a avea un copil a insemnat ca putea sa ii spuna tatalui sau: „Acum sunt un barbat, nu mai esti singurul rege absolut.“ Fiul unui tata patriarhal, marturiseste ca s-a simtit „imbujorat de mandrie“ atunci cand sotia sa l-a anuntat ca vor avea un copil. „Cand l-am sunat pe tata, am crezut ca o sa imi scoata o grosolanie de genul «sotia ta e stagiara, iar tu castigi o nimica toata, la asta te-ai gandit?», inainte sa imi pot da seama ca el plangea de bucurie. E una din cele mai frumoase amintiri din viata mea.“
Dorinta de paternitate, cel mai adesea asimilata celei de a asigura transmiterea numelui tatalui, este astfel, inainte de toate, o transmitere a dorintei. O chemare ca viata sa fie perpetuata de la o generatie la alta si traita ca o parte a noastra de imortalitate, ce invinge partea fragila si muritoare.
Un sens absolut
Faptul ca dorinta lor de paternitate nu este atat de evident „inscrisa in trup“, ca a femeilor, nu inseamna ca a fi tata reprezinta pentru barbati putin lucru. Dimpotriva, este un motiv de mare mandrie si de implinire. Multi dintre savantii si artistii intervievati de psihologul american Mihaly Csikszentmihalyi in cartea sa Creativity, cu privire la ceea ce da sens vietii acestor oameni exceptionali, au dat un raspuns simplu: copiii.
Asadar, paternitatea ofera un sens mai mare si mai intens, sentimentul perpetuarii existentei si valorilor proprii. Reflectarea pasiunilor barbatesti intr-un fiu, imaginea sotiei mai tanara intr-o fiica, iluzia continuitatii si, pana la urma, a eternitatii. Barbatii sunt la fel de sensibili la ea cum sunt si femeile. Dar in vreme ce pentru ele copilul este continuarea relatiei fuzionale din trup, din timpul sarcinii, pentru un tata, copilul este garantul unei transmiteri culturale, al unor norme, stil de a privi viata.
„Tatal meu a vrut sa ma fac arhitect pentru ca el nu a avut aceasta oportunitate. I-a placut matematica, adora sa priveasca biserici, cladiri vechi… De mic, m-a dus sa vad Palatul Mogosoaia, culele din nordul Olteniei… Si am devenit arhitect. Pentru ca a fost un tata extraordinar si a stiut sa-mi insufle pasiunea pentru frumusetea veche a unei case din alt timp. Atunci cand mi-am luat diploma, a spus ca este atat de fericit, de parca ar fi castigat-o el. Iar eu sunt fericit ca am putut sa ii aduc aceasta bucurie. Nu m-a fortat niciodata sa devin ceea ce nu voiam, pur si simplu a stiu sa sadeasca placerea in mine, placerea de a privi…“
„O familie ca un trib, divers si unit“
Grigore, 44 de ani, profesor
„Am urmarit toata viata mea adulta o idee fixa: sa fondez o familie numeroasa. Am trei surori si doi frati. Bineinteles, n-a fost tot timpul usor. Dar viata in familie a fost asa plina de sens si de bucurii, ca
inca de la varsta de 18 ani mi-am zis ca asa trebuie sa fie o viata reusita. Copii si prieteni laolalta, intr-o familie ca un trib, divers dar unit. Am vrut sa am alaturi de familia mea aceleasi ritualuri pe care le aveam in copilarie, mersul la biserica alaturi de toti fratii si parintii mei, chiulul de la somnul de dupa amiaza pe care acum il repeta si cei trei copii ai mei… A fi tata, pentru mine, inseamna sa imi repet copilaria mea frumoasa si plina de sustinere si joaca nebuneasca. Desi ne purtam hainele unii altora si nu eram prea instariti, atmosfera de caldura familiala si umor era minunata… “
Articol de Octav Avramescu
