Despre mancare… dincolo de farfurie

Esti ceea ce (si cum) mananci

O alta explicatie tine de faptul ca omul este un animal social. Grupul si apartenenta la grup sunt extrem de importante pentru conturarea individualitatii unei persoane.

Foarte multi antropologi au subliniat impactul ritualurilor de comunitate asupra reafirmarii valorilor sociale, precum si a sentimentului de apartenenta la grup.

Si, cum am aratat ca hranirea este esentiala pentru om, ce alt ritual mai potrivit decat cel al meselor?

Daca aruncam o privire de-a lungul istoriei umanitatii – de la omul pesterilor, care pleca la vanatoare si se intorcea cu prada acasa pentru a o imparti cu ai sai, pana la tatal care se intoarce cu sacosa plina de la supermarket –, acest ritual al meselor este important pentru definirea familiei: mancam impreuna, si ceea ce mancam, cum mancam, cum ne comportam in timpul mesei, chiar si preferintele culinare, toate acestea sunt trasaturi specifice si definitorii ale familiei din care facem parte.

„Vi s-a intamplat, cu siguranta, sa mergeti in vizita la o familie si sa observati cine pune masa, cine toarna in pahare, unde se tin sticlele, unde servetelele si chiar ce mancaruri se pun pe masa si sa vi se para totul atat de diferit de ceea ce se intampla la dumneavoastra in familie incat sa aveti chiar un usor sentiment de stinghereala.

Asta, pentru ca ritualul pe care tocmai l-ati vazut era unic, doar al familiei respective; desi fiecare familie are ritualul ei, nu exista o reteta universala dupa care se desfasoara acesta“, explica Georgeta Savu.

Hrana, ca moneda de schimb cultural

„Atunci cand am musafiri la masa care imi sunt dragi si pe care ii consider speciali, incerc sa gatesc peste cu capere si lamaie la cuptor. Ne place mult si consideram ca este felul nostru cel mai reprezentativ.

Uneori glumim ca «nimeni nu il face mai bine ca noi». Si vrem sa ne laudam cu asta. Sotul meu, Ionut, care are si pretentii de bucatar in timpul liber, ii si spune, pretentios-glumet, «dorada   la Jean».

Prietenii ne si stiu ca atare. Cand vin la noi la masa, se asteapta sa guste din bunatatile clasice ale casei“, povesteste Miruna, 35 de ani. Valorile noastre culinare sunt, intr-adevar, un mod de a fi acceptati si recunoscuti de ceilalti.

Iar acest lucru se vede de la nivelul social cel mai restrans, familia, pana la cel specific unei populatii sau natiuni. Emigrantii vor prefera mancarurile „etnice“ ca marci ale individualitatii lor si ale apartenenetei culturale, dar si ca ecou afectiv securizant.

Dar interactiunea cu alta cultura inseamna si adaptare la cutumele gustative ale celor cu care intram in contact. Vrem sa ii intelegem mai bine, vrem sa fim acceptati, sa cream o punte de legatura.

Astfel, o excursie intr-un loc exotic poate insemna pentru un european experienta de a manca tarantule sau mersul in Franta – prilejul de a manca feluri preparate din flori.

Recunoastem, de altfel, pattern-uri culturale specifice unui popor sau unei tari. Si, in anumite privinte, ele se imbina cu valori profund culturale ale acestora: musulmanii nu mananca porc, indienii au un tabu relativ la carnea de vaca, crestinii ortodocsi nu mananca carne si lactate in timpul postului…

Criteriile de identificare in functie de ce mancam sunt, in general, foarte variate, de la cele cultural-sociale pe care tocmai le-am mentionat, pana la cele de clasa (de ex.: ce, cum, unde si cu cine mancam, in functie de tipul nostru de cariera), afective (de ex.: gatim pentru a ne impresiona partenera) sau militant-etice (de ex.: greva foamei).

De Irina Gabriela Buda