E cea mai tanara femeie divortata din lume

Psychologies: Cand ati cunoscut-o pe Nojoud?

Delphine Minoui: Cand am intalnit-o prima data, in Sanaa, abia isi revenise dupa divort. Era in iunie 2008.

Mi-a spus pe scurt povestea ei si m-a surprins atunci ca, desi arata ca o papusica, avea ceva foarte matur in tonul vocii.

Am scris un articol despre povestea ei in Le Figaro, dar ideea unei carti a aparut ceva mai tarziu.

Trebuia sa fie o carte care sa traga un semnal de alarma asupra casatoriei la varste atat de fragede.

Cum ati scris cartea?

D. M.: Am vorbit mult cu Nojoud si am incercat sa fie totul cat mai spontan, cat mai informal.

In plus, i-am cunoscut pe toti protagonistii povestii ei, pentru a verifica multe detalii si pentru acuratetea relatarii.

Apoi i-am intalnit pe judecatori, pe avocati, pe jurnalistii yemeniti care au scris prima data despre ea.

Am facut o calatorie in satul ei natal. Am petrecut foarte mult timp cu ea si cu familia ei, mai ales cu parintii ei.

Cred ca ultima data cand am fost pe la ei era de Ramadan.

Am cunoscut-o si pe a doua sotie a tatalui lui Nojoud, cea care a sfatuit-o sa fuga la tribunal si sa caute acolo salvarea.

Singurul pe care nu l-am cunoscut a fost fostul ei sot. Se pare ca se ascundea undeva, nimeni nu parea sa stie unde se afla.

Trebuie sa va spun si ca notiunile mele de limba araba sunt modeste si n-as fi reusit sa ma documentez cum trebuie fara translatorul meu, Eman, o doamna uluitoare, care cunostea bine cultura locala si care avea si ea, la randul ei, copii.

Ea mi-a fost de mare ajutor, pentru ca mi-a povestit cum sa abordez familia, de exemplu.

In afara de asta, am luat legatura cu cativa jurnalisti care au filmat secvente din proces.

A fost un proces indelungat si laborios, dar a fost o experienta unica.

Ce a schimbat aceasta carte pentru femeile din Yemen?

D. M.: In primul rand, Parlamentul a promulgat o lege care urca limita de varsta atat pentru fete, cat si pentru baieti la 17 ani.

Legea nu se aplica inca, pentru ca exista opozanti, dar gestul schimbarii s-a ivit la orizont deja. Nojoud e foarte implicata in aceasta chestiune.

Cand vorbesc cu ea la telefon – asta se intampla cam o data pe saptamana – imi spune ca e foarte ingrijorata de soarta celorlalte fete aflate in aceeasi situatie.

Imi zice: „Nu vreau sa sufere asa cum am suferit eu“. Viseaza sa devina avocat si sa le ajute in viitor.

De asemenea, aceasta carte le-a determinat pe alte trei fetite cu experiente similare sa ceara divortul, pe care de altfel l-au si obtinut.

Le cheama Reem, Arwa si Sally, si Nojoud imi povesteste ca se simte apropiata de ele. Cateodata le viziteaza.

Cred ca e bine pentru ele ca se intalnesc si vorbesc, le face bine acest lucru, si cred ca se inteleg una pe cealalta.

Dupa cum stiti, Yemenul e o tara foarte traditionalista si aceste tinere divortate sufera destul de mult pentru felul in care sunt privite in societate.

Imaginati-va ca le e greu sa discute problemele acestea si cu surorile lor!