E cea mai tanara femeie divortata din lume

Care a fost cel mai greu moment al acestei experiente?

D. M.: Cel mai greu a fost, cumva, si cel mai frumos.

S-a intamplat cand am stat prima data de vorba cu tatal lui Nojoud si i-am spus: „Vreau sa scriu o carte despre fiica dvs.“.

N-a fost atat de usor. La inceput nici n-a vrut sa auda. A trebuit sa-i castig increderea in timp.

Cred ca se intreba in sinea lui: de ce-o fi vrand ziarista asta sa scrie despre divortul lui Nojoud?

Se gandea ca asta o sa atraga si mai multa „rusine“ asupra familiei sale, ca o sa-i distruga complet „onoarea“.

M-am asezat pe jos si apoi am inceput sa vorbesc si cu mama. Tatal statea langa usa, asculta cu atentie tot, dar nu zicea nimic.

I-am spus ca as vrea sa stiu si parerea lui, sa inteleg de ce au maritat-o pe Nojoud.

Adevarul e ca motivele n-au fost numai religioase si legate de traditia locala: au casatorit-o pentru ca erau foarte saraci si s-au gandit ca, in felul acesta, o protejeaza si pe ea, pentru ca una dintre surorile ei mai mari fusese violata mai demult.

Pana la urma, a venit si s-a asezat langa noi. In ziua in care i-am adus contractul cartii – pe care trebuia sa-l semneze el, pentru ca Nojoud e minora – mi-a zis: „Nu stiu sa citesc“.

Apoi, Eman si cu mine l-am invatat sa-si scrie numele. S-a straduit sa scrie cat mai bine. A fost absolut entuziasmat! S-a relaxat, a inceput chiar sa rada.

Cand am terminat de completat actele mi-a zis: „Asta e tot? Nu mai e nimic?“. Incepuse sa-i placa experienta asta cu scrisul si voia sa o continue.

Intre timp, toti copiii – familia are in total 16 copii – s-au strans in jurul nostru si au vrut sa invete sa scrie si sa citeasca si ei.

A devenit un fel de joc. A doua zi, ne-am intors cu o geanta plina de caiete si de creioane pentru toata lumea.

Tatal lui Nojoud mi-a marturisit atunci: „Mi-ar fi placut sa pot si eu sa merg la scoala. Poate as fi devenit un alt fel de om“.

In acea zi, am realizat un adevar fundamental: educatia e cea mai buna arma impotriva violentei, ideologiei si violarea drepturilor omului.

Si cred ca nu e intamplator ca unii conducatori isi tin poporul fara acces la educatie.

Ati fost surprinsa de succesul urias al cartii in intreaga lume?

D. M.: Sincer, nu ma asteptam la un asemenea succes. Cred ca cel mai mult le place oamenilor mesajul pozitiv, incurajator care transpare in cele din urma din aceasta poveste tragica.

Uneori, cartile sunt ca niste oglinzi. Am cunoscut femei din Orientul Mijlociu, dar si femei din Franta sau Spania, care au avut diverse probleme in viata – uneori, mai putin grave decat cea a lui Nojoud –, dar s-au simtit incurajate, intarite de aceasta poveste incredibila.

„Daca aceasta fetita a putut sa lupte pana la capat, atunci voi putea si eu!“, mi-a spus o doamna din Franta care suferea abuzuri violente in familia ei.

Poate ca va veti intreba de ce am ales sa dedicam un spatiu atat de larg unei intamplari de departe, mai precis dintr-o tara araba, Yemen.

Pentru ca aceasta poveste este exemplara pentru destinul a milioane de femei care inca accepta abuzul unor societati patriarhale sau, pur si simplu, al unor mentalitati patriarhale.

Fortata de parinti sa se casatoreasca la 10 ani, abuzata de sotul legitim, Nojoud Ali a avut curajul sa mearga singura la tribunal si sa ceara divortul.

Si in Romania exista fetite-femei care se casatoresc mult prea timpuriu. Ele apartin etniei rrome si destinele lor nu sunt fericite.

Nojoud Ali, mica yemenita care a devenit cea mai tanara femeie divortata din lume, este un exemplu ca se poate fugi din calea suferintei si abuzului.

Hillary Clinton, secretarul de stat american, a numit-o pe Nojoud Ali „eroina mea“.

„As vrea sa-i multumesc public uneia dintre eroinele mele, Nojoud Ali“, a declarat ea in timpul unei vizite diplomatice in Yemen.

„Nojoud este una dintre numeroasele fetite din Yemen care au vrut sa-si continue educatia“, a spus Hillary Clinton.

Azi, Nojoud s-a intors la scoala, unde e locul ei, si invata, printre alte materii, si engleza.

Mi se pare ca ea este o adevarata sursa de inspiratie pentru mine si pentru altii.“