Educatia este si joaca
Pentru copii, jocul este o activitate esentiala si in acelasi timp spontana, a carui valoare este data de relatia afectiva care se leaga in timpul jocului.
Jocul cu cei mici incepe inca de la nastere: gadilaturi pe burtica, balaceala si clabucii de sapun din timpul baitei, „avionul“ etc.
Bebelusul trebuie sa descopere prin el insusi si sa fie incurajat in eforturile pe care le face.
Mai tarziu, copiii si adolescentii vor avea nevoie de spatiu ludic pentru a-si construi si tese legaturi.
Jucandu-se, parintii si copiii creeaza impreuna un spatiu intermediar, unde sunt la egalitate. Iar asta permite evocarea subiectelor delicate, fara a parea ca adultii se refera strict la ele.
Permite linistirea ingrijorarilor, iar cateodata rezolvarea unor conflicte. Nu punem la socoteala binefacerile terapeutice ale jocului si, in caz de esec scolar, notele mici, premiul mult dorit ratat, olimpiade pierdute, corijente, repetarea anului.
Jocul este recomandat si pentru a reda energia copiilor, dar mai ales pentru a le (re)construi respectul de sine.
Iata un instrument pe care parintii il pot folosi cu usurinta acasa, practicand acele activitati unde copilul lor exceleaza si felicitandu-l pentru asta.
Jocul nu este niciodata timp pierdut. Cu conditia sa se respecte anumite reguli implicite.
Intra in joc
Jocul cu copilul tau este o ocazie de a-i transmite cateva dintre cunostintele tale (de biologie, anatomie, botanica, geografie etc.), anumite valori (spiritul de echipa, fair-play, respectarea regulilor) sau o atitudine de viata (curiozitate, gustul riscului, perseverenta). Toate acestea, cu conditia ca parintele sa le puna, el insusi, in practica, sa intre el insusi in joc.
Placerea copilului este (de cele mai multe ori) distrusa in momentul in care este reintrodus in real. Nu se mai viseaza si nici nu mai este atotputernic.
A-i lasa de fiecare data sa castige sau, si mai rau, a-l lasa sa triseze nu reprezinta o lectie buna, iar succesul fals este nociv. Cel mai bine este sa alegi, impreuna cu cel mic, acele jocuri care privilegiaza hazardul.
Copiii mai mari, in special baietii, apreciaza competitia, chiar si confruntarea fizica cu tatal lor. Astfel, se pun in scena conflictele oedipiene (suprimarea tatalui), care sunt satisfacute simbolic. Ce este mai imbucurator pentru un fiu decat isi bata tatal la un joc video sau pe terenul de tenis?!
Alege cele mai bune jocuri
Piata jocurilor nu a fost niciodata asa de inventiva si, cu toate acestea, majoritatea parintilor continua sa privilegieze jocurile clasice de tip Monopoly sau Scrabble (desigur, fara sa neglijeze faimoasele jocuri educative).
Unii psihanalisti spun ca, in realitate, toate jocurile sunt educative numai daca servesc drept suport pentru povestirea lor. Roaga un copil sa iti descrie regulile unui joc sau sa isi justifice strategia.
El isi va alege propriile cuvinte, va construi propozitii, va urma o anumita cronologie, va sublinia legaturile cauzei cu efectul – pe scurt, isi va elabora gandirea.
Alte voci spun ca un joc nu trebuie sa fie rentabil si nu trebuie sa fie deschis la interpretari. Conteaza doar intensitatea placerii, care ii permite copilului sa isi rezolve anumite conflicte interne.
Restul este de ordin scolar si tine de maiestria parintilor. Cele care sunt stampilate cu inscriptia „educativ“ nu lasa nicio marja de manevra copiilor, ba chiar le limiteaza imaginatia.
Nu trebuie sa uitam de simtul uman al jocului, care merge dincolo de divertisment. Jocul trebuie sa ramana liber pentru a-l face pe copil sa fie liber.
Cum spuneam, pareri diferite, iar alegerile nu sunt mereu simplu de facut.
Cum stii cand sa stai deoparte?
Jocul este un teren de invatare minunat, care prefigureaza scoala, intrucat rezerva surprize si dezvolta capacitati de adaptare.
Copilului care se joaca singur nu ii este teama sa infrunte necunoscutul si sa stearga esecurile provizorii.
El stie ca placerea se gaseste la capatul fiecarui efort, ceea ce ii da pofta de a avansa. Jocurile simbolice, papusile si alte Playmobile trebuie sa ramana „proprietate privata“.
Atunci cand se joaca cu ele, copilul isi exprima emotiile cele mai intime, curiozitatea sexuala, ce nu il privesc decat pe el!
Copilul isi pune la incercare agresivitatea si isi gaseste linistea, isi pune in scena fantasmele si le apoi le satisface.
Parintii nu trebuie sa intervina, chiar daca isi bate jucariile de plus sau vrea sa ii puna pe Ken si Barbie sa faca dragoste.
Faptul ca parintii raman deoparte ii permite copilului sa invete sa gestioneze singur conflictele cu semenii sai.
Acest lucru insa nu le interzice parintilor sa intervina pentru a arbitra certurile, a reaminti regulile traiului in comunitate si a redistribui rolurile, daca, de exemplu, un singur copil dintre cei doi frati are mereu comanda.
